9 definiții pentru frânar

frânar sm [At: CARAGIALE, M. 142 / Pl: ~i / E: frână + -ar] Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână.

FRÂNÁR, frânari, s. m. Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână. – Frână + suf. -ar.

FRÂNÁR, frânari, s. m. Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână. – Frână + suf. -ar.

frânár s. m., pl. frânári

FRÂNÁR ~i m. Feroviar specializat în manevrarea frânelor. /frână + suf. ~ar

frânar m. cel însărcinat cu manevrarea frânelor la trenurile căilor ferate.

FRÎNÁR, frînari, s. m. Muncitor la căile ferate, însărcinat cu manevrarea frînei. Un frînar, negru de cărbune, cu un felinar mic aprins... trecu prin vagon. DUMITRIU, B. F. 8. Afară se auzi o locomotivă manevrînd, fluierul frînarilor, ciocnirea tampoanelor. C. PETRESCU, A. 454.

frînár m. Om însărcinat cu strîngerea frînelor vagoanelor la căile ferate.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

frânár s. m., pl. frânári


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

Pulică Frânaru’ (de la coada trenului) expr. 1. v. pulică (1). 2. persoană situată pe treapta cea mai de jos a ierarhiei dintr-un grup / dintr-o comunitate, individ neînsemnat.

Intrare: frânar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frânar
  • frânarul
  • frânaru‑
plural
  • frânari
  • frânarii
genitiv-dativ singular
  • frânar
  • frânarului
plural
  • frânari
  • frânarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)