FOTOMECANIC, -Ă, fotomecanici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (În sintagma) Reproducere fotomecanică = procedeu de imprimare în care se folosesc și clișee fotosensibile. 2. S. f. Tipărire făcută prin fotografierea planșei tipografice. – Din fr. photomécanique.

fotomecanic, ~ă [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: fr photomécanique] 1 a (Șîs reproducere ~ă) (Procedeu de imprimare) în care se folosesc și clișee fotosensibile. 2 sf Tipărire făcută prin fotografierea planșei tipografice.

FOTOMECANICĂ, fotomecanice, adj., s. f. 1. Adj. (În sintagma) Reproducere fotomecanică = procedeu de imprimare în care se folosesc și clișee fotosensibile. 2. S. f. Tipărire făcută prin fotografierea planșei tipografice. – Din fr. photomécanique.

FOTOMECANICĂ s. f. Procedeu de tipărire prin fotografierea planșei tipografice.

FOTOMECANIC, -Ă adj. (Despre procedee de imprimare) Care folosește clișee obținute prin fotografie. // s.f. Tipărire făcută prin fotoluminescență. [Cf. fr. photomécanique].

FOTOMECANIC, -Ă I. adj. (despre procedee de imprimare) care folosește clișee prin fotografie. II. s. f. tipărire prin fotografierea planșei tipografice. (< fr. photomécanique)

FOTOMECANIC ~că (~ci, ~ce) 1): Reproducere ~că procedeu în care imprimarea se execută folosind și clișee fotosensibile. 3) și substantival Care este executat prin fotografierea planșei tipografice. /<fr. photomecanique

fotomecanic adj. m., pl. fotomecanici; f. fotomecanică, pl. fotomecanice

fotomecanică s. f., g.-d. art. fotomecanicii

fotomecanic adj. m., pl. fotomecanici; f. fotomecanică, pl. fotomecanice

fotomecanică s. f., g.-d. art. fotomecanicii

fotomecanic adj. → mecanic

fotomecanică s. f., g.-d. art. fotomecanicii; pl. fotomecanici