FOTOGRAVURĂ, (2) fotogravuri, s. f. 1. Procedeu fotografic cu care se pot obține clișee în vederea imprimării planșelor în tipografie. 2. Gravură obținută prin acest procedeu. 3. Heliogravură. – Din fr. photogravure.

fotogravură sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: fr photogravure] 1 Procedeu fotografic cu care se pot obține clișee în vederea imprimării planșelor în tipografie. 2 Heliogravură.

FOTOGRAVURĂ, fotogravuri, s. f. 1. Procedeu fotografic cu care se pot obține clișee în vederea imprimării planșelor în tipografie; gravură obținută prin acest procedeu. 2. Heliogravură. – Din fr. photogravure.

FOTOGRAVURĂ s.f. Procedeu de reproducere a imaginilor folosit la confecționarea clișeelor, cu ajutorul căruia se obțin planșele gravate. ♦ Gravură obținută prin acest procedeu. V. heliogravură. [Cf. fr. photogravure].

FOTOGRAVURĂ s. f. 1. procedeu de reproducere a imaginilor folosit la confecționarea clișeelor, cu ajutorul căruia se obțin planșele gravate; gravura obținută. 2. heliogravură (2). (< fr. photogravure)

FOTOGRAVURĂ ~i f. 1) Procedeu fotografic de obținere a clișeelor pentru imprimarea planșelor. 2) Gravură obținută prin acest procedeu. /<fr. photogravure

fotogravură (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art. fotogravurii; (gravuri) pl. fotogravuri

fotogravură (-to-gra-) s. f., g.-d. art. fotogravurii; (gravuri) pl. fotogravuri

fotogravură s. f. (sil. -gra-) → gravură

FOTOGRAVURĂ s. v. heliogravură.

FOTOGRAVURĂ s. (TIPOGR.) heliogravură.