FOST, -Ă, foști, -ste, adj. (Despre persoane) Care a avut o calitate, o funcție, un rang pe care nu-l mai are. Fost ministru. ♦ De altădată, de pe vremuri, de odinioară. Se aflau adunați în fosta grădină foștii copii. C. PETRESCU, C. V. 225. ♦ (Despre lucruri) Care a aparținut în trecut cuiva, care și-a pierdut vechea destinație. ♦ (Substantivat n., neobișnuit) Ceea ce s-a petrecut în trecut, faptele trecute. De-aș putea eu spune fostul Cum a fost întreg, Meșter, neică, mi-ar fi rostul! COȘBUC, P. II 57. – Variantă: (învechit și regional) foastă (SADOVEANU, P. M. 226, NEGRUZZI, S. I 79) adj. f.