10 definiții pentru forzaț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÓRZAȚ, forzațuri, s. n. Foaie dublă de hârtie groasă, albă sau colorată, care face legătura dintre blocul de carte și scoarțe. [Pl. și: forzațe] – Din germ. Vorsatz.

forzaț sn [At: DEX / Pl: ~e, ~uri / E: ger Vorsatz] (Tip) Foaie liberă de hârtie, albă sau colorată, cu ajutorul căreia se face legătura dintre blocul de carte și scoarțe.

FÓRZAȚ, forzațe, s. n. Foaie liberă de hârtie, albă sau colorată, cu ajutorul căreia se face legătura dintre blocul de carte și scoarțe. [Pl. și: forzațuri] – Din germ. Vorsatz.

FÓRZAȚ s.n. (Poligr.) Filă liberă, albă sau colorată, între scoarța cărților legate și prima filă. [< germ. Vorsatz].

FÓRZAȚ s. f. filă liberă, albă sau colorată, între scoarța cărților legate și prima filă. (< germ. Vorsatz)

FORZÁȚ ~uri n. poligr. Foaie dublă de hârtie rezistentă care fixează blocul cărții de copertă. [Pl. și forzațe] /<germ. Vorsatz


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fórzaț s. n., pl. fórzațuri

fórzaț s. n., pl. fórzațuri/fórzațe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

forzáț, s.n. – (reg.; min.) Rocă sterilă cu care se umple locurile goale din mină; rambleu. – Din germ. Vorsatz (MDA).

forzáț, -uri, s.n. – (min.) Rocă sterilă cu care se umple locurile goale din mină; rambleu. – Din germ. Vorsatz.

Intrare: forzaț
forzaț1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • forzaț
  • forzațul
  • forzațu‑
plural
  • forzațuri
  • forzațurile
genitiv-dativ singular
  • forzaț
  • forzațului
plural
  • forzațuri
  • forzațurilor
vocativ singular
plural
forzaț2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • forzaț
  • forzațul
  • forzațu‑
plural
  • forzațe
  • forzațele
genitiv-dativ singular
  • forzaț
  • forzațului
plural
  • forzațe
  • forzațelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

forzaț

  • 1. Foaie dublă de hârtie groasă, albă sau colorată, care face legătura dintre blocul de carte și scoarțe.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: