FORMĂ. Subst. Formă, structură, alcătuială, alcătuire, întocmire, compoziție, compunere, formație, construcție. Configurație, figură, aspect, înfățișare, ipos-ză, siluetă, imagine, chip, conformație, constituție. Contur, profil; linie. Aranjare, aranjament, așezare, dispunere, dispoziție, organizare, organizație, orînduială, orînduire, rînduială, rînduire, ordine, ordonare. Schemă, model, prototip, tipar, schelet (fig.), schiță, machetă. Fason, croi, croială, tăietură. Modelaj, modelare, modelizare, mulare, fasonaj (rar), fasonare, fasonat. Format. Izomorfism, izomorfie; polimorfism. Morfologie. Adj. Formal, structural. Aranjat, orînduit. Modelat, fasonat. Izomorf. Multiform, polimorf. Vb. A da o formă; a(-și) lua o anumită formă, a se configura (rar), a se contura. A aranja, a dispune, a orîndui, a rîndui, a ordona, a organiza, modela, a modeliza, a fasona, a șablona, a mula. V. aranjare, componență, deformare, dimensiune, înălțime, îngustime, lățime, lungime, micime, relație, statură, structură.