10 definiții pentru formativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FORMATÍV, -Ă, formativi, -e, adj. Care formează aptitudini, deprinderi prin educație. – Din fr. formatif.

FORMATÍV, -Ă, formativi, -e, adj. Care formează aptitudini, deprinderi prin educație. – Din fr. formatif.

formativ, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr formatif] Care formează aptitudini, deprinderi prin educație.

FORMATÍV, -Ă adj. Care servește pentru formarea cuiva. [< fr. formatif].

FORMATÍV, -Ă I. adj. care servește pentru a forma. II. s. n. format (1). (< fr. formatif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*formatív adj. m., pl. formatívi; f. formatívă, pl. formatíve

formatív adj. m. pl. formatívi; f. sg. formatívă, pl. formatíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FORMATIV adj. alcătuitor, component, constituent, constitutiv, (rar) structural, (înv.) compozant, compunător. (Element ~ al unui ansamblu.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FORMATÍV, -Ă adj. (< fr. formatif): în sintagma element formativ (v.).

FORMATÍV s. n. (< fr. formatif): v. formánt.

Intrare: formativ
formativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • formativ
  • formativul
  • formativu‑
  • formati
  • formativa
plural
  • formativi
  • formativii
  • formative
  • formativele
genitiv-dativ singular
  • formativ
  • formativului
  • formative
  • formativei
plural
  • formativi
  • formativilor
  • formative
  • formativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

formativ

  • 1. Care formează aptitudini, deprinderi prin educație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: