2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FORMATARE, formatări, s. f. Acțiunea de a formata și rezultatul ei. – V. formata.

formatare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: formata] (Inf) Operația prin care un hard disc, un compact disc sau o dischetă devin apte să primească și să restituie informația după un format (6) dat.

FORMATA, formatez, vb. I. Tranz. A pregăti un disc magnetic pentru a putea fi folosit de calculator. – Din engl. format.

formata vt [At: MDA ms / Pzi: ~tez / E: fr formater] (Inf) A face un hard disc, un compact disc sau o dischetă apte să primească și să restituie informația după un format (6) dat.

FORMATA vb. tr. a pregăti discheta pentru un anume tip de calculator. (< format2(2))

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

formatare (exprimarea informației într-un format dat) s. f., g.-d. art. formatării; pl. formatări

*formatare s. f., g.-d. art. formatării; pl. formatări

formata (a ~) (a exprima informația într-un format dat) vb., ind. prez. 1 sg. formatez, 3 formatea; conj. prez. 1 sg. să formatez, 3 să formateze

*formata (a ~) vb., ind. prez. 3 formatea

formata vb., ind. prez. 1 sg. formatez, 3 sg. și pl. formatea

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FORMATÁRE (după fr.) s. f. Operație care pregătește un disc magnetic pentru a putea fi folosit de calculator; constă în înscrierea pe disc a unor informații de control și ștergerea (totodată) a eventualelor date înregistrate.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

formata, formatez v. t. a poseda sexual.

Intrare: formatare
formatare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • formatare
  • formatarea
plural
  • formatări
  • formatările
genitiv-dativ singular
  • formatări
  • formatării
plural
  • formatări
  • formatărilor
vocativ singular
plural
Intrare: formata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • formata
  • formatare
  • formatat
  • formatatu‑
  • formatând
  • formatându‑
singular plural
  • formatea
  • formatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • formatez
(să)
  • formatez
  • formatam
  • formatai
  • formatasem
a II-a (tu)
  • formatezi
(să)
  • formatezi
  • formatai
  • formatași
  • formataseși
a III-a (el, ea)
  • formatea
(să)
  • formateze
  • formata
  • formată
  • formatase
plural I (noi)
  • formatăm
(să)
  • formatăm
  • formatam
  • formatarăm
  • formataserăm
  • formatasem
a II-a (voi)
  • formatați
(să)
  • formatați
  • formatați
  • formatarăți
  • formataserăți
  • formataseți
a III-a (ei, ele)
  • formatea
(să)
  • formateze
  • formatau
  • formata
  • formataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

formatare, formatărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a formata și rezultatul ei. DEX '09
etimologie:
  • vezi formata DEX '09

formata, formatezverb

  • 1. A pregăti un disc magnetic pentru a putea fi folosit de calculator. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.