FORMAL, -Ă, formali, -e, adj. 1. Pătruns de formalism; făcut de formă. Acolo unde se manifestă o atitudine formală, birocratică... organizația de partid este datoare să desfășoare larg critica și autocritica, luînd măsuri energice în vederea îmbunătățirii muncii. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 77. ◊ (Adverbial) Venind la putere, burghezia a fost silită să recunoască formal (nu dintr-o dată, ci treptat) o serie de drepturi democratice elementare. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 268, 6/4. 2. Relativ la formă, al formei, al aparenței. Din punct de vedere formal. ◊ Logică formală v. logică. ♦ (Adverbial) În aparență. Formal, ai dreptate! 3. Formulat precis; categoric, expres. Declarație formală. ◊ (Adverbial) A recunoaște formal.