FORFOTEALĂ, forfoteli, s. f. Forfotă. În gară e forfoteală de nedescris. SAHIA, N. 48. La conac, tingirile și căldările clocotesc, grătarele sfirîie, cîntă lăutarii, forfoteală și larmă mare. CARAGIALE, O. I 369. ◊ (Poetic) Șalupa țîșni ca o săgeată sub forfoteala helicei. BART, E. 110.