FOREHAND, forehanduri, s. n. Lovitură executată cu partea exterioară a rachetei sau a paletei de tenis. [Var.: forhend s. n. – Pr. forhend] – Cuv. engl.

forehand sn vz forhend

FOREHAND s.n. (op. backhand) Lovitură a mingii la tenis executată în așa fel încît mîna care ține racheta are palma îndreptată în afară, nu spre corp. [Pron. forhend, pl. -duri, var. forhend s.n. / < engl. forehand].

FORHEND s. n. v. forehand.

forhend sn [At: DEX / S și: forehand / Pl: ~uri / E: eg forehand] (Îoc backhand) (Spt) Lovitură executată cu partea exterioară a rachetei sau a paletei (la tenis).

FORHEND, forhenduri, s. n. Lovitură executată cu partea exterioară a rachetei sau a paletei (la tenis) – Din engl. forehand.

FORHEND s.n. v. forehand.

FORHEND s. n. (tenis) lovitură de dreapta a mingii, care se execută din poziția de așteptare, după care racheta se retrage înapoi și puțin în sus, concomitent cu răsucirea trunchiului spre dreapta. (< engl. forehand)

forehand (engl.) [pron. forhend] s. n., pl. forehanduri

*forehand (angl.) [pron. forhend] s. n., pl. forehanduri

forhend s. n., pl. forhenduri