Definiția cu ID-ul 410494:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FONOTECĂ s.f. 1. Colecție de înregistrări sonore (efectuate pe disc, pe bandă de magnetofon etc.). 2. Mobilă sau încăpere special amenajată în care se păstrează o astfel de colecție. [< fr. phonothèque, cf. gr. phone – sunet, theke – dulap].