6 definiții pentru fonotecare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FONOTECÁRE, fonotecări, s. f. Selecționare și racordare a părților utile ale fonogramelor înregistrate pe bandă de magnetofon sau pe film cinematografic. – Din fonotecă.

FONOTECÁRE, fonotecări, s. f. Selecționare și racordare a părților utile ale fonogramelor înregistrate pe bandă de magnetofon sau pe film cinematografic. – Din fonotecă.

fonotecare sf [At: DEX / Pl: ~cări / E: fonotecă] Selecționare și racordare a părților utile ale fonogramelor înregistrate pe bandă de magnetofon sau pe film cinematografic.

FONOTECÁRE s.f. Selecționarea părții utile a înregistrărilor efectuate pe benzi de magnetofon sau pe pelicule cinematografice. [< fonotecă].

FONOTECÁRE s. f. selecționare (pentru fonotecă) a părții utile a înregistrărilor efectuate pe benzi de magnetofon sau pe pelicule cinematografice. (< fonotecă)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fonotecáre s. f., g.-d. art. fonotecắrii; pl. fonotecắri

fonotecáre s. f., g.-d. art. fonotecării; pl. fonotecări

Intrare: fonotecare
fonotecare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fonotecare
  • fonotecarea
plural
  • fonotecări
  • fonotecările
genitiv-dativ singular
  • fonotecări
  • fonotecării
plural
  • fonotecări
  • fonotecărilor
vocativ singular
plural

fonotecare

  • 1. Selecționare și racordare a părților utile ale fonogramelor înregistrate pe bandă de magnetofon sau pe film cinematografic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • fonotecă
    surse: DEX '09 DEX '98 DN