7 definiții pentru fonotecare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FONOTECARE, fonotecări, s. f. Selecționare și racordare a părților utile ale fonogramelor înregistrate pe bandă de magnetofon sau pe film cinematografic. – Din fonotecă.
FONOTECARE, fonotecări, s. f. Selecționare și racordare a părților utile ale fonogramelor înregistrate pe bandă de magnetofon sau pe film cinematografic. – Din fonotecă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
fonotecare sf [At: DEX / Pl: ~cări / E: fonotecă] Selecționare și racordare a părților utile ale fonogramelor înregistrate pe bandă de magnetofon sau pe film cinematografic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FONOTECARE s.f. Selecționarea părții utile a înregistrărilor efectuate pe benzi de magnetofon sau pe pelicule cinematografice. [< fonotecă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FONOTECARE s. f. selecționare (pentru fonotecă) a părții utile a înregistrărilor efectuate pe benzi de magnetofon sau pe pelicule cinematografice. (< fonotecă)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fonotecare s. f., g.-d. art. fonotecării; pl. fonotecări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fonotecare s. f., g.-d. art. fonotecării; pl. fonotecări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fonotecare s. f., g.-d. art. fonotecării; pl. fonotecări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fonotecare, fonotecărisubstantiv feminin
- 1. Selecționare și racordare a părților utile ale fonogramelor înregistrate pe bandă de magnetofon sau pe film cinematografic. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- fonotecă DEX '09 DEX '98 DN