5 definiții pentru fonomimie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FONOMIMÍE s. f. Descriere a sunetelor vorbirii prin gesturi (la surdomuți). – Din it. fonomimia.

FONOMIMÍE s. f. Descriere a sunetelor vorbirii prin gesturi (la surdomuți). – Din it. fonomimia.

fonomimie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: it fonomimia] Descriere a sunetelor vorbirii prin gesturi (la surdomuți).

FONOMIMÍE s.f. Reprezentare a sunetelor vorbirii (fonemelor) cu gesturi (folosită mai ales la comunicarea între surdomuți). [Gen. -iei. / cf. it. fonomimia < gr. phone – sunet, mimos – imitator]

FONOMIMÍE s. f. reprezentare a sunetelor vorbirii (fonemelor) cu gesturi (între surdomuți). (< it. fonomimia)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fonomimíe s. f., g.-d. art. fonomimíei

Intrare: fonomimie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fonomimie
  • fonomimia
plural
genitiv-dativ singular
  • fonomimii
  • fonomimiei
plural
vocativ singular
plural

fonomimie

  • 1. Descriere a sunetelor vorbirii prin gesturi (la surdomuți).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: