2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FONOGRÁMIC, -Ă, fonogramici, -ce, adj. Care ține de fonogramă, privitor la fonogramă; constituit din fonograme. – Fonogramă + suf. -ic.

FONOGRÁMIC, -Ă, fonogramici, -ce, adj. Care ține de fonogramă, privitor la fonogramă; constituit din fonograme. – Fonogramă + suf. -ic.

fonogramic, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: fonogramă + -ic] 1-2 Care ține de fonogramă (1-2). 3-4 Privitor la fonogramă (1-2). 5-6 Constituit din fonograme (1-2).

FONOGRÁMIC, -Ă adj. Referitor la fonogramă. [< fr. phonogrammique].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fonográmic (-no-gra-) adj. m., pl. fonográmici; f. fonográmică, pl. fonográmice

fonográmic adj. m. (sil. -gra-), pl. fonográmici; f. sg. fonográmică, pl. fonográmice


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

arhivă fonogramică, totalitatea documentelor de muzică și literatură populară înregistrate pe cilindri de fonograf* și sistematizate după diferite metode. Prima a. a fost înființată la Viena (1899), urmând cea de la Berlin (1902), cea din Canada (1919) etc. La București, ca urmare a memoriilor și propunerilor repetate ale lui D.G. Kiriac, ia ființă, în 1927 a. Ministerului cultelor și artelor, condusă de G. Breazul, iar în 1928, a. de folklore a Societății compozitorilor români, condusă și organizată de C. Brăiloiu; aceasta din urmă era considerată, în 1943, cea mai bogată a. în documente etnice muzicale din Europa (30.000 melodii înregistrate și un considerabil număr de informații auxiliare – inclusiv iconografia – referitoare la genuri, artiști populari, obiceuiri etc.). În 1949, cele două a. sunt unificate în Institutul de folclor din București, cu o filială la Cluj-Napoca. V. colecție; culegere de folclor; etnomuzicologie; înregistrare; transcriere.

ARHIVĂ FONOGRAMICĂ s. f. + adj. (cf. fr. archives phonogrammiques, germ. Archiv, rus. arhiv): corpus de texte dialectale înregistrate pe teren cu mijloace mecanice (gramofon, magnetofon, casetofon) și consemnate pentru generațiile viitoare de cercetători, ca un adevărat muzeu sonor al unei limbi. Centrul de cercetări fonetice și dialectale din București posedă o bogată colecție de înregistrări, efectuate în cadrul Arhivei fonogramice a limbii române.

Intrare: fonogramic
fonogramic adjectiv
  • silabație: fo-no-gra-mic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fonogramic
  • fonogramicul
  • fonogramicu‑
  • fonogramică
  • fonogramica
plural
  • fonogramici
  • fonogramicii
  • fonogramice
  • fonogramicele
genitiv-dativ singular
  • fonogramic
  • fonogramicului
  • fonogramice
  • fonogramicei
plural
  • fonogramici
  • fonogramicilor
  • fonogramice
  • fonogramicelor
vocativ singular
plural
Intrare: arhivă fonogramică
arhivă fonogramică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhivă fonogramică
  • arhiva fonogramică
plural
  • arhive fonogramice
  • arhivele fonogramice
genitiv-dativ singular
  • arhive fonogramice
  • arhivei fonogramice
plural
  • arhive fonogramice
  • arhivelor fonogramice
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fonogramic

  • 1. Care ține de fonogramă, privitor la fonogramă; constituit din fonograme.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Fonogramă + sufix -ic.
    surse: DEX '98 DEX '09