10 definiții pentru fonetician
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FONETICIAN, -Ă, foneticieni, -e, s. m. și f. Persoană specializată în fonetică; fonetist. [Pr.: -ci-an] – Din fr. phonéticien.
FONETICIAN, -Ă, foneticieni, -e, s. m. și f. Persoană specializată în fonetică; fonetist. [Pr.: -ci-an] – Din fr. phonéticien.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
fonetician, ~ă smf [At: DA ms / P: ~ci-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr phonéticien] Persoană specializată în fonetică Și fonetist (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FONETICIAN, -Ă, foneticieni, -e, s. m. și f. Persoană specializată în fonetică. Foneticienii burghezi s-au mărginit la descrierea sunetelor diferitelor limbi. MACREA, F. 33. – Pronunțat: -ci-an.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FONETICIAN, -Ă s.m. și f. Specialist în fonetică; fonetist. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. phonéticien].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FONETICIAN, -Ă s. m. f. specialist în fonetică; fonetist (1). (< fr. phonéticien)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FONETICIAN ~ană (~eni, ~ene) m. și f. v. FONETIST. [Sil. -ci-an] /<fr. phonéticien
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fonetician (desp. -ci-an) s. m., pl. foneticieni (desp. -ci-eni)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fonetician (-ci-an) s. m., pl. foneticieni (-ci-eni)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fonetician s. m. (sil. -ci-an), pl. foneticieni (sil. -ci-eni)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
FONETICIAN s. m. (< fr. phonéticien): specialist în fonetică (v.).
- sursa: DTL (1998)
- acțiuni
- silabație: -ci-an
substantiv masculin (M23) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
fonetician, foneticienisubstantiv masculin foneticiană, foneticienesubstantiv feminin
- 1. Persoană specializată în fonetică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: fonetist
- Foneticienii burghezi s-au mărginit la descrierea sunetelor diferitelor limbi. MACREA, F. 33. DLRLC
-
etimologie:
- phonéticien DEX '09 DEX '98 DN