5 definiții pentru fonemic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FONÉMIC, -Ă, fonemici, -ce, adj. (Lingv.) Privitor la fonem. – Din fr. phonémique.

FONÉMIC, -Ă, fonemici, -ce, adj. (Lingv.) Privitor la fonem. – Din fr. phonémique.

fonemic, ~ă [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fir phonémique] (Lin) Privitor la fonem (1).

FONÉMIC, -Ă adj. (Lingv.) Referitor la fonem; fonematic. [< fr. phonémique, engl. phonemic].

FONÉMIC, -Ă adj. referitor la fonem; fonematic. (< fr. phonémique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fonémic adj. m., pl. fonémici; f. sg. fonémică, pl. fonémice

Intrare: fonemic
fonemic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fonemic
  • fonemicul
  • fonemicu‑
  • fonemică
  • fonemica
plural
  • fonemici
  • fonemicii
  • fonemice
  • fonemicele
genitiv-dativ singular
  • fonemic
  • fonemicului
  • fonemice
  • fonemicei
plural
  • fonemici
  • fonemicilor
  • fonemice
  • fonemicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fonemic

etimologie: