2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FONDÁNT, -Ă, fondanți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care se moaie, care se topește ușor. 2. S. m. Substanță sau amestec de substanțe care se adaugă la topirea unui amestec de materiale pentru a coborî punctul de topire al acestora sau pentru a separa impuritățile, formând cu acestea o zgură la suprafața topiturii. 3. S. f. Bomboană preparată dintr-o umplutură moale cu nucă, zahăr, diferite arome etc., acoperită cu o glazură asemănătoare cu șerbetul. ◊ (Adjectival) Bomboană fondantă. 4. S. m. Medicament care ajută la reducerea unei inflamații. – Din fr. fondant.

fondant, ~ă [At: IOANOVICI, TEHN. 35 / Pl: ~nți, ~e / E: fr fondant] 1 a Care se topește ușor. 2 sm Substanță sau amestec de substanțe care se adaugă la topirea unui amestec de materiale pentru a coborî punctul de topire al acestora sau pentru a separa impuritățile, formând cu acestea o zgură la suprafața topiturii. 3 sf (Șîs bomboană ~ă) Bomboană preparată dintr-o umplutură moale cu nucă, zahăr, diferite arome etc., acoperită cu o glazură asemănătoare cu șerbetul. 4 sm Medicament care ajută la reducerea unei inflamații.

FONDÁNT, -Ă, fondanți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care se moaie, care se topește ușor. 2. S. m. Substanță sau amestec de substanțe care se adaugă la topirea unui amestec de materiale pentru a coborî punctul de topire al acestora sau pentru a separa impuritățile, formând cu acestea o zgură la suprafața topiturii. 3. S. f. Bomboană preparată dintr-o umplutură moale cu nucă, zahăr, diferite arome etc., acoperită cu o glazură asemănătoare cu șerbetul. ◊ (Adjectival) Bomboană fondantă. 4. S. m. Medicament care ajută la reducerea unei inflamații. – Din fr. fondant.

FONDÁNT1, fondante, s. n. Substanță care, adăugată altei substanțe sau unui amestec de substanțe, coboară punctul de topire al acestora sub punctul de topire al componenților.

FONDÁNT s.m. 1. (Metal.) Substanță care formează împreună cu altă substanță un compus cu punctul de topire inferior punctului de topire al componenților. 2. Medicament care ajută la reducerea unei inflamații. 3. Șerbet. // adj.f. Bomboană fondantă (și s.f.) = bomboană făcută dintr-o compoziție asemănătoare șerbetului și umplută cu o compoziție aromată. [< fr. fondant].

FONDÁNT, -Ă I. adj. care se topește (în gură). ♦ bomboană ~ă (și s. f.) = bomboană cu fondant (II, 3). II. s. m. 1. aditiv care formează împreună cu altă substanță un compus cu punctul de topire inferior punctului de topire al componenților. 2. medicament care ajută la reducerea unei inflamații. 3. compoziție aromatică asemănătoare șerbetului, rezultată prin fierberea unui amestec de zahăr, apă și glucoză, ca umplutură pentru bomboane etc. (< fr. fondant)

FONDÁNT ~ți m. Substanță care grăbește topirea componenților dintr-un amestec sau servește la separarea impurităților din el. /<fr. fondant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fondánt2 (substanță, medicament) s. m., pl. fondánți

fondánt1 adj. m., pl. fondánți; f. fondántă, pl. fondánte

fondánt adj. m., pl. fondánți; f. sg. fondántă, pl. fondánte

fondánt (substanță, medicament) s. m., pl. fondánți


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FONDÁNT s.n. În gastronomie, pastă albă, moale și omogenă, din sirop de zahăr, colorată și aromatizată, folosită în bombonerie ca interior de bomboane, iar în cofetărie drept glazură pentru prăjituri; fr. fondant.

Intrare: fondant (adj.)
fondant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fondant
  • fondantul
  • fondantu‑
  • fondantă
  • fondanta
plural
  • fondanți
  • fondanții
  • fondante
  • fondantele
genitiv-dativ singular
  • fondant
  • fondantului
  • fondante
  • fondantei
plural
  • fondanți
  • fondanților
  • fondante
  • fondantelor
vocativ singular
plural
Intrare: fondant (s.m.)
fondant2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fondant
  • fondantul
  • fondantu‑
plural
  • fondanți
  • fondanții
genitiv-dativ singular
  • fondant
  • fondantului
plural
  • fondanți
  • fondanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fondant (adj.)

  • 1. Care se moaie, care se topește ușor.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

fondant (s.m.)

  • 1. Substanță sau amestec de substanțe care se adaugă la topirea unui amestec de materiale pentru a coborî punctul de topire al acestora sau pentru a separa impuritățile, formând cu acestea o zgură la suprafața topiturii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Medicament care ajută la reducerea unei inflamații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • surse: DN

etimologie: