FONDANT, -Ă, fondanți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care se moaie, care se topește ușor. 2. S. m. Substanță sau amestec de substanțe care se adaugă la topirea unui amestec de materiale pentru a coborî punctul de topire al acestora sau pentru a separa impuritățile, formând cu acestea o zgură la suprafața topiturii. 3. S. f. Bomboană preparată dintr-o umplutură moale cu nucă, zahăr, diferite arome etc., acoperită cu o glazură asemănătoare cu șerbetul. ◊ (Adjectival) Bomboană fondantă. 4. S. m. Medicament care ajută la reducerea unei inflamații. – Din fr. fondant.

fondant, ~ă [At: IOANOVICI, TEHN. 35 / Pl: ~nți, ~e / E: fr fondant] 1 a Care se topește ușor. 2 sm Substanță sau amestec de substanțe care se adaugă la topirea unui amestec de materiale pentru a coborî punctul de topire al acestora sau pentru a separa impuritățile, formând cu acestea o zgură la suprafața topiturii. 3 sf (Șîs bomboană ~ă) Bomboană preparată dintr-o umplutură moale cu nucă, zahăr, diferite arome etc., acoperită cu o glazură asemănătoare cu șerbetul. 4 sm Medicament care ajută la reducerea unei inflamații.

FONDANT, -Ă, fondanți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care se moaie, care se topește ușor. 2. S. m. Substanță sau amestec de substanțe care se adaugă la topirea unui amestec de materiale pentru a coborî punctul de topire al acestora sau pentru a separa impuritățile, formând cu acestea o zgură la suprafața topiturii. 3. S. f. Bomboană preparată dintr-o umplutură moale cu nucă, zahăr, diferite arome etc., acoperită cu o glazură asemănătoare cu șerbetul. ◊ (Adjectival) Bomboană fondantă. 4. S. m. Medicament care ajută la reducerea unei inflamații. – Din fr. fondant.

FONDANT¹, fondante, s. n. Substanță care, adăugată altei substanțe sau unui amestec de substanțe, coboară punctul de topire al acestora sub punctul de topire al componenților.

FONDANT s.m. 1. (Metal.) Substanță care formează împreună cu altă substanță un compus cu punctul de topire inferior punctului de topire al componenților. 2. Medicament care ajută la reducerea unei inflamații. 3. Șerbet. // adj.f. Bomboană fondantă (și s.f.) = bomboană făcută dintr-o compoziție asemănătoare șerbetului și umplută cu o compoziție aromată. [< fr. fondant].

FONDANT, -Ă I. adj. care se topește (în gură). ♦ bomboană ~ă (și s. f.) = bomboană cu fondant (II, 3). II. s. m. 1. aditiv care formează împreună cu altă substanță un compus cu punctul de topire inferior punctului de topire al componenților. 2. medicament care ajută la reducerea unei inflamații. 3. compoziție aromatică asemănătoare șerbetului, rezultată prin fierberea unui amestec de zahăr, apă și glucoză, ca umplutură pentru bomboane etc. (< fr. fondant)

FONDANT ~ți m. Substanță care grăbește topirea componenților dintr-un amestec sau servește la separarea impurităților din el. /<fr. fondant

fondant² (substanță, medicament) s. m., pl. fondanți

fondant¹ adj. m., pl. fondanți; f. fondantă, pl. fondante

fondant² (substanță, medicament) s. m., pl. fondanți

fondant¹ adj. m., pl. fondanți; f. fondantă, pl. fondante

fondant (substanță, medicament) s. m., pl. fondanți

fondant adj. m., pl. fondanți; f. sg. fondantă, pl. fondante

FONDÁNT s.n. În gastronomie, pastă albă, moale și omogenă, din sirop de zahăr, colorată și aromatizată, folosită în bombonerie ca interior de bomboane, iar în cofetărie drept glazură pentru prăjituri; fr. fondant.