10 definiții pentru fonator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FONATOR, fonatoare, adj. (Fon.; în sintagma) Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. – Din fr. phonateur.
fonator, ~oare a [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: fr phonateur] 1-2 (Fon; îs) Organ (sau aparat) ~ Organ sau aparat care produce sunetele vorbirii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FONATOR, fonatoare, adj. n.[1] (Fon.; în sintagma) Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. – Din fr. phonateur. modificată
- Adăugat indicația n. — gall
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
FONATOR, -OARE, fonatori, -oare, adj. Care produce sunetele vorbirii. Aparat fonator. ▭ În cazul strîmtării canalului vorbitor, se produce un zgomot de frecare, deoarece curentul fonator trece prin constricțiunea formată și se freacă de pereții acesteia. GRAM. ROM. I 65.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FONATOR, -OARE adj. Care produce sunetele vorbirii. ◊ Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. [< fr. phonateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FONATOR, -OARE adj. care produce sunetele vorbirii. ♦ organ (sau aparat, canal) ~ = organ (sau aparat, canal) care produce sunetele vorbirii. (< fr. phonateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FONATOR ~oare adj.: Aparat (sau organ) ~ aparat (organ) care produce sunetele vorbirii. /<fr. phonateur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!fonator adj. m. (mușchi ~), pl. fonatori; f. sg. și pl. fonatoare (mișcare ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
fonator adj. m., f. fonatoare; pl. f. fonatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
fonator adj. n., pl. fonatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
fonator, fonatoareadjectiv
- 1. Care produce sunetele vorbirii. DLRLC DN
- Aparat fonator. DLRLC
- În cazul strîmtării canalului vorbitor, se produce un zgomot de frecare, deoarece curentul fonator trece prin constricțiunea formată și se freacă de pereții acesteia. GRAM. ROM. I 65. DLRLC
- Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- phonateur DEX '09 DEX '98 DN