10 definiții pentru fonator

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FONATOR, fonatoare, adj. (Fon.; în sintagma) Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. – Din fr. phonateur.

fonator, ~oare a [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: fr phonateur] 1-2 (Fon; îs) Organ (sau aparat) ~ Organ sau aparat care produce sunetele vorbirii.

FONATOR, fonatoare, adj. n.[1] (Fon.; în sintagma) Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. – Din fr. phonateur. modificată

  1. Adăugat indicația n. gall

FONATOR, -OARE, fonatori, -oare, adj. Care produce sunetele vorbirii. Aparat fonator.În cazul strîmtării canalului vorbitor, se produce un zgomot de frecare, deoarece curentul fonator trece prin constricțiunea formată și se freacă de pereții acesteia. GRAM. ROM. I 65.

FONATOR, -OARE adj. Care produce sunetele vorbirii. ◊ Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. [< fr. phonateur].

FONATOR, -OARE adj. care produce sunetele vorbirii. ♦ organ (sau aparat, canal) ~ = organ (sau aparat, canal) care produce sunetele vorbirii. (< fr. phonateur)

FONATOR ~oare adj.: Aparat (sau organ) ~ aparat (organ) care produce sunetele vorbirii. /<fr. phonateur

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!fonator adj. m. (mușchi ~), pl. fonatori; f. sg. și pl. fonatoare (mișcare ~)

fonator adj. m., f. fonatoare; pl. f. fonatoare

Intrare: fonator
fonator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fonator
  • fonatorul
  • fonatoru‑
  • fonatoare
  • fonatoarea
plural
  • fonatori
  • fonatorii
  • fonatoare
  • fonatoarele
genitiv-dativ singular
  • fonator
  • fonatorului
  • fonatoare
  • fonatoarei
plural
  • fonatori
  • fonatorilor
  • fonatoare
  • fonatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fonator, fonatoareadjectiv

  • 1. Care produce sunetele vorbirii. DLRLC DN
    • format_quote Aparat fonator. DLRLC
    • format_quote În cazul strîmtării canalului vorbitor, se produce un zgomot de frecare, deoarece curentul fonator trece prin constricțiunea formată și se freacă de pereții acesteia. GRAM. ROM. I 65. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.