FOLTE subst, „burtea”. 1. – (Dm); -a (16 B V 109) etc,; -a, Stoica (Acte Bor; Folt/eni s.; -escul (Ard). 2. Foltan (17 B I 310). 3. Foltică (Dm), din care derivă: Folticenii oraș, azi Fălticenii; eponimul apare și în forma: Fultică și Fultuc (Dm); Fultuc, Ion, din care derivă Fulticeni s (Glos). Pentru semasiologie: Fălticenii unde era Stan Pîntece (Glos) cf. și tradiția cu sasul Hannes Falten ( = Valentin) căsătorit cu văduva lui Plntece (A. Gorovei, Folticenii, 1938). 4. Făltaciu mr. (Iorga III 311). 5. Folt s. ard.; Folțișor, Ursul țig. cu femeia lui Urîta (17 A IV 482). 6. Cf. Foltat (Sur XIX), cu suf. -at, ca în Fiiat, Fărtat.