4 definiții pentru foltău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

foltău sm [At: ȘEZ. II, 227 / Pl: ~ăi sm, ~taie, ~ăie sn / E: folt + -ău] (Mol) Scoarță de brad, jupuită primăvara, cu care se acoperă stâna.

foltan sn [At: PAMFILE, I. II, ap. DA / V: sf / Pl: ~i / E: folt + -an] (Mol) 1 Bucată de pământ sau de pădure. 2 Desiș izolat de stuf. 3 Bucată de lemn care se adaugă unei bârne vechi, pentru că aceasta din urmă este prea scurtă sau pentru a-i reda capacitatea de susținere.

foltán n., pl. e (d. folt). Dun. Desiș (pîlc) izolat dintr’o stufărie saŭ dintr’o pădure: un foltan de stuf zgîlțîit de un vîrtej (VR. 1910, 9, 376), un foltan de pădure. Mică insulă de stuf (Brateș, Ant. P.). – Și foltắŭ, pl. ăĭe. Bucată mare: un foltăŭ de coajă de brad.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

foltău, foltăi, s.m. (reg.) scoarță de brad cu care se acoperă stâna.

Intrare: foltău
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foltău
  • foltăul
  • foltău‑
plural
  • foltăi
  • foltăii
genitiv-dativ singular
  • foltău
  • foltăului
plural
  • foltăi
  • foltăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)