foltău sm [At: ȘEZ. II, 227 / Pl: ~ăi sm, ~taie, ~ăie sn / E: folt + -ău] (Mol) Scoarță de brad, jupuită primăvara, cu care se acoperă stâna.

foltan sn [At: PAMFILE, I. II, ap. DA / V: ~ă sf / Pl: ~i / E: folt + -an] (Mol) 1 Bucată de pământ sau de pădure. 2 Desiș izolat de stuf. 3 Bucată de lemn care se adaugă unei bârne vechi, pentru că aceasta din urmă este prea scurtă sau pentru a-i reda capacitatea de susținere.

FOLTAN, FOLTĂU sm. Mold. 🚜 Petec de pămînt, de verdeață, de tufe, etc. PAMF..

foltán n., pl. e (d. folt). Dun. Desiș (pîlc) izolat dintr’o stufărie saŭ dintr’o pădure: un foltan de stuf zgîlțîit de un vîrtej (VR. 1910, 9, 376), un foltan de pădure. Mică insulă de stuf (Brateș, Ant. P.). – Și foltăŭ, pl. ăĭe. Bucată mare: un foltăŭ de coajă de brad.

foltău, foltăi, s.m. (reg.) scoarță de brad cu care se acoperă stâna.