foliație sf [At: DEX / P: ~li-a~ / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr foliation] 1 (Blg) Mod de așezare a frunzelor în mugure. 2 (Glg) Proprietate a unor roci de a se desface ușor de pe anumite suprafețe paralele.

FOLIAȚIE s.f. 1. (Biol.) Mod de așezare a frunzelor în mugure. 2. (Geol.) Proprietate a unor roci de a se desface ușor de pe anumite suprafețe paralele. [Gen. -iei, var. foliațiune s.f. / < fr. foliation].

FOLIAȚIE s. f. 1. mod de așezare a frunzelor în mugur. 2. proprietate a unor roci de a se desface ușor de pe anumite suprafețe paralele. (< fr. foliation)

FOLIAȚIE ~i f. 1) bot. Mod de așezare a frunzelor la plante. 2) geol. Însușire a unor roci de a se desprinde ușor de pe alte straturi paralele. [Art. foliația; G.-D. foliației; Sil. li-a-ți-e] /<fr. foliation

foliațiune sf vz foliație

FOLIAȚIUNE s.f. v. foliație.

*foliațiúne f. (fr. foliation, d. lat. folium, foaĭe). Bot. Dispozițiunea foilor pe cotor. Timpu înfrunziriĭ.

foliație (desp. -li-a-ți-e) s. f., art. foliația (desp. -ți-a), g.-d. art. foliației; pl. foliații, art. foliațiile (desp. -ți-i-) corectat(ă)

foliație (-li-a-ți-e) s. f., art. foliația (-ți-a), g.-d. art. foliației; pl. foliații, art. foliațiile (-ți-i-)

foliație s. f. (sil. -li-a-ți-e), art. foliația (sil. -ți-a), g.-d. art. foliației; pl. foliații, art. foliațiile (sil. -ți-i-)