11 definiții pentru foliație foliațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FOLIÁȚIE, foliații, s. f. 1. Mod de așezare a frunzelor în mugure. 2. Proprietate a unor roci de a se desface ușor de pe anumite suprafețe paralele. [Pr.: -li-a-.Var.: foliațiúne s. f.] – Din fr. foliation.

FOLIÁȚIE, foliații, s. f. 1. Mod de așezare a frunzelor în mugure. 2. Proprietate a unor roci de a se desface ușor de pe anumite suprafețe paralele. [Pr.: -li-a-.Var.: foliațiúne s. f.] – Din fr. foliation.

foliație sf [At: DEX / P: ~li-a~ / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr foliation] 1 (Blg) Mod de așezare a frunzelor în mugure. 2 (Glg) Proprietate a unor roci de a se desface ușor de pe anumite suprafețe paralele.

FOLIÁȚIE s.f. 1. (Biol.) Mod de așezare a frunzelor în mugure. 2. (Geol.) Proprietate a unor roci de a se desface ușor de pe anumite suprafețe paralele. [Gen. -iei, var. foliațiune s.f. / < fr. foliation].

FOLIÁȚIE s. f. 1. mod de așezare a frunzelor în mugur. 2. proprietate a unor roci de a se desface ușor de pe anumite suprafețe paralele. (< fr. foliation)

FOLIÁȚIE ~i f. 1) bot. Mod de așezare a frunzelor la plante. 2) geol. Însușire a unor roci de a se desprinde ușor de pe alte straturi paralele. [Art. foliația; G.-D. foliației; Sil. li-a-ți-e] /<fr. foliation

FOLIAȚIÚNE s. f. v. foliație.

FOLIAȚIÚNE s. f. v. foliație.

foliațiune sf vz foliație

FOLIAȚIÚNE s.f. v. foliație.

*foliațiúne f. (fr. foliation, d. lat. folium, foaĭe). Bot. Dispozițiunea foilor pe cotor. Timpu înfrunziriĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

foliáție (-li-a-ți-e) s. f., art. foliáția (-ți-a), g.-d. art. foliáției; pl. foliáții, art. foliáțiile (-ți-i-)

foliáție s. f. (sil. -li-a-ți-e), art. foliáția (sil. -ți-a), g.-d. art. foliáției; pl. foliáții, art. foliáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: foliație
foliație substantiv feminin
  • silabație: fo-li-a-ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foliație
  • foliația
plural
  • foliații
  • foliațiile
genitiv-dativ singular
  • foliații
  • foliației
plural
  • foliații
  • foliațiilor
vocativ singular
plural
foliațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foliațiune
  • foliațiunea
plural
  • foliațiuni
  • foliațiunile
genitiv-dativ singular
  • foliațiuni
  • foliațiunii
plural
  • foliațiuni
  • foliațiunilor
vocativ singular
plural

foliație foliațiune

  • 1. Mod de așezare a frunzelor în mugure.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Proprietate a unor roci de a se desface ușor de pe anumite suprafețe paralele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: