Definiția cu ID-ul 900792:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FOIȘOR, foișoare, s. n. 1. Terasă deschisă, în general ridicată mult deasupra pămîntului, cu acoperișul susținut de stîlpi sau coloane; cerdac (2), pridvor. V. balcon. Dac-aș ști că vii, Te-aș pîndi din foișor Peste străzile deșarte, Să te prindă de departe Dorul meu nerăbdător. CAZIMIR, L. U. 47. Ședea spînul, împreună cu moșu-său și cu verele sale, sus, într-un foișor. CREANGĂ, P. 228. 2. Construcție izolară; pavilion, chioșc. Iată foișorul cu turnul pătrat, călare peste poartă, și acolo în turn, odaia în care Tudor Vladimirescu a dormit ultima lui noapte. V. ROM. septembrie 1953, 82. Din dalb iatac de foișor Ieși Zamfira-n mers isteț. COȘBUC, P. I 56. Și fata aceea trăie într-un foișor. ȘEZ. IX 20. ♦ Turn. ◊ (Învechit) Foișor de foc = turn de observație pentru incendii. Cadranul transparent de pe foișorul de foc arătă unu ș-un sfert. CARAGIALE, O. II 14. – Pronunțat: fo-i-.