2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FOILETÁ, foiletez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răsfoi, a frunzări. [Pr.: fo-i-] – Din fr. feuilleter (după foaie).

FOILETÁ, foiletez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răsfoi, a frunzări. [Pr.: fo-i-] – Din fr. feuilleter (după foaie).

foileta vt [At: VLAHUȚĂ, ap. CADE / Pl: ~tez / E: fr feuilleter după foaie] (Liv) A răsfoi.

FOILETÁ, foiletez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A răsfoi, a frunzări. – Pronunțat: fo-i-.

FOIETÁ vb. I. v. foileta.

FOILETÁ vb. I. tr. A răsfoi, a frunzări (o carte etc.). [Pron. fo-i-, var. foieta vb. I. / < fr. feuilleter, după foi].

FOILETÁ vb. tr. a răsfoi, a frunzări (o carte). (< fr. feuilleter)

A FOILETÁ ~éz tranz. livr. (cărți, dosare etc.) A citi superficial întorcând repede foile; a frunzări; a răsfoi. [Sil. -i-le-] /<fr. feuilleter

foiletéz v. tr. (fr. feuilleter, d. feuille, foaĭe). Barb. Răsfoĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

foiletá (a ~) (livr.) (fo-i-) vb., ind. prez. 3 foileteáză

foiletá vb. (sil. fo-i-), ind. prez. 1 sg. foiletéz, 3 sg. și pl. foileteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FOILETÁ vb. v. frunzări, răsfoi.

foileta vb. v. FRUNZĂRI. RĂSFOI.

Intrare: foiletat
foiletat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foiletat
  • foiletatul
  • foiletatu‑
  • foileta
  • foiletata
plural
  • foiletați
  • foiletații
  • foiletate
  • foiletatele
genitiv-dativ singular
  • foiletat
  • foiletatului
  • foiletate
  • foiletatei
plural
  • foiletați
  • foiletaților
  • foiletate
  • foiletatelor
vocativ singular
plural
Intrare: foileta
  • silabație: fo-i-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • foileta
  • foiletare
  • foiletat
  • foiletatu‑
  • foiletând
  • foiletându‑
singular plural
  • foiletea
  • foiletați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • foiletez
(să)
  • foiletez
  • foiletam
  • foiletai
  • foiletasem
a II-a (tu)
  • foiletezi
(să)
  • foiletezi
  • foiletai
  • foiletași
  • foiletaseși
a III-a (el, ea)
  • foiletea
(să)
  • foileteze
  • foileta
  • foiletă
  • foiletase
plural I (noi)
  • foiletăm
(să)
  • foiletăm
  • foiletam
  • foiletarăm
  • foiletaserăm
  • foiletasem
a II-a (voi)
  • foiletați
(să)
  • foiletați
  • foiletați
  • foiletarăți
  • foiletaserăți
  • foiletaseți
a III-a (ei, ele)
  • foiletea
(să)
  • foileteze
  • foiletau
  • foileta
  • foiletaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • foieta
  • foietare
  • foietat
  • foietatu‑
  • foietând
  • foietându‑
singular plural
  • foietea
  • foietați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • foietez
(să)
  • foietez
  • foietam
  • foietai
  • foietasem
a II-a (tu)
  • foietezi
(să)
  • foietezi
  • foietai
  • foietași
  • foietaseși
a III-a (el, ea)
  • foietea
(să)
  • foieteze
  • foieta
  • foietă
  • foietase
plural I (noi)
  • foietăm
(să)
  • foietăm
  • foietam
  • foietarăm
  • foietaserăm
  • foietasem
a II-a (voi)
  • foietați
(să)
  • foietați
  • foietați
  • foietarăți
  • foietaserăți
  • foietaseți
a III-a (ei, ele)
  • foietea
(să)
  • foieteze
  • foietau
  • foieta
  • foietaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

foileta foieta

etimologie: