fodor sm [At: LIUBA-IANA, M. 16 / V: ~ă, ~dră (Pl: fodre) sf (rar) fud (pl fuduri) sn, foader, flodor, flondor sm / Pl: ~i / E: mg fodor] (Trs; mpl) Manșetă de pânză sau dantelă încrețită, aplicată la mânecile iilor.

fódor m. (ung. fodor). Trans. Volan. Manșetă în formă de volan încrețit.

fódor (-ri), s. n. – (Trans.) Pliu, încrețitură la manșeta iei tipice. Mag. fodor (DAR).

fódor, fódori, s.m. (reg.; mai ales la pl.) încrețituri (de pânză, de dantelă).

fódor, fodori, fodore, s.n. – (reg.) Pliu, încrețitură, volan la mânecile cămășilor femeiești; bezer. ♦ (onom.) Fodor, Fodoreanu, Fodoruț, Fodoruți, Fodoruțiu, nume de familie (367 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. fodor „pliu, cută; creț” (Scriban; DA, cf. DER; MDA).

fódor, -i, s.n. – Pliu, încrețitură, volan la mânecile cămășilor femeiști; bezer. – Din magh. fodor „pliu, cută”.

FODOR, Octavian (1913-1976, n. Mediaș), medic român. Acad. (1974), prof. univ. la Cluj. Lucrări de gastroenterologie privind aspectele genetice și patogenia bolii ulceroase, enterocolita cronică, hepatita epidemică.

FODOR, Sándor (1927-2012, n. sat Șumuleu, azi înglobat în Miercurea-Ciuc), scriitor și traducător maghiar din România. Romane de factură social-psihologică („Cronică”, „O zi, o viață”); proză pentru copii („Cipi, piticul cel fioros”). Traduceri din Caragiale, Agârbiceanu, Topârceanu, Sadoveanu, E. Barbu, D.R. Popescu.

Fodor, -in v. Teodor VI C 3.