focomelie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr phocomélie] (Med) Anomalie congenitală în care mâinile sau picioarele sunt atașate direct la trunchi.

FOCOMELIE s.f. (Med.) Anomalie congenitală constînd în aceea că picioarele sau mîinile sunt atașate direct la trunchi. [< fr. phocomélie, cf. gr. phoke – focă, melos – extremitate].

FOCOMELIE s. f. malformație congenitală constând în aceea că mâinile și picioarele, ca niște bonturi, sunt inserate direct pe trunchi. (< fr. phocomélie)

focomelie s. f. (med.) ◊ „După doi ani de talidomidomanie [...] Anglia este invadată de «focomelie». În doi-trei ani s-au născut mai mult de două mii de copii fără brațe și fără picioare, malformație socotită în medicină un fel de «tară» inexplicabilă.” Săpt. 18 V 73 p. 5. ◊ „În special după Contergan s-au născut copii cu anomalii ale scheletului: fie absența completă a membrelor (și acest fenomen s-a numit amelie), fie o dezvoltare redusă a membrelor superioare sau inferioare (ca niște bonturi semănând cu picioarele de focă, de unde și denumirea de focomelie).” Cont. 16 III 79 p. 5; v. și R.l. 26 I 79 p. 6 [scris și phocomelie] (din fr. phocomélie; L; DM; DN3, DEX-S)

FOCO-₂ „focă, de focă”. ◊ gr. phoke „focă” > fr. phoco-, germ. id., engl. id., it. foco- > rom. foco-. □ ~mel (v. -mel₁), s. m., monstru care prezintă focomelie; ~melie (v. -melie), s. f., anomalie congenitală care constă în aceea că mîinile și picioarele, reduse la extremitatea lor, sînt alipite direct la trunchi.