FOCAR, focare, s. n. 1. (Fiz.) Punct în care se întîlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentilă, oglindă etc.) pe care au căzut raze paralele. 2. (Geom.) Fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanțe pînă la punctele curbei dau o sumă, o diferență sau un produs constant. ♦ Fiecare dintre cele două puncte ale căror distanțe pînă la punctele unei suprafețe dau o sumă, o diferență sau un produs constant. 3. Partea cuptoarelor, a căldărilor de abur sau a instalațiilor de încălzit, în care se produce arderea combustibilului. 4. Fig. Izvor, sediu principal, punct de concentrare și răspîndire al unor acțiuni, idei, sentimente etc. Căminele culturale înființate la sate, bibliotecile populare, cursurile populare, asociațiile pentru răspîndirea științei și culturii au devenit adevărate focare de răspîndire a științei de carte. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2632. Genova devenise focarul de unde se răspîndea ideea de unitate în toată Peninsula Apenină. GHICA, S. A. 151. 5. (În expr.) Focar de infecție = a) centru al unui proces inflamator, loc în care se colectează puroiul. Amigdalele purulente sînt un focar de infecție; b) loc de unde se pot răspîndi microbi provocatori de infecții; p. ext. loc murdar, neîngrijit. 6. (Învechit și popular) Fochist.