FOAMETE s. f. Lipsă mare, generală și prelungită de produse alimentare. Foamete mare era în sat, s-a îngălbenit de necaz codrul și omul. CAMILAR, TEM. 58. Lipsa și foametea i se înfățoșează. NEGRUZZI, S. I 300. ◊ (Personificat) Pesemne c-aista-i Flămînzilă, foametea, sac fără fund sau cine mai știe ce pricopsală a fi. CREANGĂ, P. 241.