Definiția cu ID-ul 1245525:
Arhaisme și regionalisme
FLĂMÎNJUME s.f. (Mold.) Foame mare. În toate zilele li se adăogea lipsa și flămîngiunea. URECHE. În foamete și amărîmea flâmîngiunii fiind, el le zicea să mânînce cîni. CANTEMIR, HR.; cf. VARLAAM; N. COSTIN. Etimologie: fiămînd + suf. -june. Cf. f l ă m î n z i e.