FLĂCĂIAȘ, flăcăiași, s. m. Diminutiv al lui flăcău. Marinică se uită la muierea lui Uracu și la flăcăiașul culcat sub cojoc. DUMITRIU, B. F. 27. Dragul mamei flăcăiaș! ISPIRESCU, L. 341. Frunză verde arțăraș, Eu iubesc un flăcăiaș, Voinicel Și tinerel. TEODORESCU, P. P. 306. – Pronunțat: -că-iaș.