9 definiții pentru fluturel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLUTURÉL, fluturei, s. m. 1. Fluturaș (1). 2. (La pl.) Plantă erbacee ornamentală, cu flori reunite în capitule mari, galbene în partea superioară, purpurii la bază (Gaillardia aristata).Fluture + suf. -el.

FLUTURÉL, fluturei, s. m. 1. Fluturaș (1). 2. (La pl.) Plantă erbacee ornamentală, cu flori reunite în capitule mari, galbene în partea superioară, purpurii la bază (Gaillardia aristata).Fluture + suf. -el.

fluturel sm [At: ALECSANDRI, P. I., 130/ Pl: ~ei / E: fluture + -el] 1-2 (Șhp) Fluturaș (1-2). 3 (Fam; îe) A avea ~ei A fi cu toane. 4 (Lpl) Plantă erbacee ornamentală, cu tulpina ramificată formând tufe, cu flori reunite în capitule mari, galbene în partea superioară, purpurii la bază (Gaillardia aristata). 5 (Lpl) Plantă erbacee ornamentală, cu tulpina ramificată spre vârf, cu frunzele întregi, uneori neregulat lobate sau dințate, cu flori reunite în capitule, galbene în partea superioară, purpurii în partea inferioară, și cu fructul o achenă (Gaillardia pulchelle).

FLUTURÉL, fluturei, s. m. Fluturaș (1). Pînă și flutureii umblau tot doi cîte doi. ISPIRESCU, L. 133. Zbor prin frunze fluturei. BELDICEANU, P. 56. Unde zbor, în care rai, Flutureii de pe plai? ALECSANDRI, P. II 130.

fluturél m., pl. eĭ. Fluture mic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fluturél s. m., pl. fluturéi, art. fluturéii

fluturél s. m., pl. fluturéi, art. fluturéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GAILLARDIA Foug., FLUTUREI, fam. Compositae. Gen originar din America Centrală și America de N, cca 22 specii, erbacee, vivace și anuale, nepretențioase, cu înflorire abundentă și de lungă durată (vara-toamna). Flori portocalii și roșii. Plante de cca 60 cm înălțime (Pl. 35, fig. 204).

Intrare: fluturel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluturel
  • fluturelul
  • fluturelu‑
plural
  • fluturei
  • flutureii
genitiv-dativ singular
  • fluturel
  • fluturelului
plural
  • fluturei
  • flutureilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fluturel

  • 1. Fluturaș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fluturaș attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pînă și flutureii umblau tot doi cîte doi. ISPIRESCU, L. 133.
      surse: DLRLC
    • Zbor prin frunze fluturei. BELDICEANU, P. 56.
      surse: DLRLC
    • Unde zbor, în care rai, Flutureii de pe plai? ALECSANDRI, P. II 130.
      surse: DLRLC
  • 2. (la) plural Plantă erbacee ornamentală, cu flori reunite în capitule mari, galbene în partea superioară, purpurii la bază (Gaillardia aristata).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Fluture + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09