fluorometrie sf [At: DN³ / P: flu-o~ / Pl: ~ii / E: fr fluorométrie] Dozare a substanțelor fluorescente prin măsurarea intensității și a culorii radiațiilor de fluorescență.

FLUOROMETRIE s.f. Dozare a substanțelor fluorescente prin măsurarea intensității și culorii radiațiilor de fluorescență. [< fr. fluorométrie].

FLUOROMETRIE s. f. fluorimetrie. (< fr. fluoromètre)

FLUORO- „fluor, fluorescență”. ◊ L. fluor, oris „corp lichid, curgere” > fr. fluoro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. fluoro-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu fotografic pe sticlă, care se realizează cu ajutorul acidului fluorhidric; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., dozare a substanțelor fluorescente prin măsurarea intensității și culorii radiațiilor de fluorescență; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea duratei luminii emise de o substanță fluorescentă; ~scop (v. -scop), s. n., 1. Instrument utilizat pentru determinarea vizuală a intensității fluorescenței. 2. Ecran fluorescent care poate transforma radiațiile invizibile în radiații vizibile; ~scopie (v. -scopie), s. f., 1. Determinare vizuală a intensității fluorescenței cu ajutorul fluoroscopului. 2. Examen radiologic realizat cu ajutorul fluoroscopului.