10 definiții pentru fluorescență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLUORESCÉNȚĂ, fluorescențe, s. f. Proprietatea pe care o au unele substanțe de a emite lumină cât timp sunt iradiate cu radiații luminoase sau ultraviolete. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorescence.

FLUORESCÉNȚĂ, fluorescențe, s. f. Proprietatea pe care o au unele substanțe de a emite lumină cât timp sunt iradiate cu radiații luminoase sau ultraviolete. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorescence.

fluorescență sf [At: MACAROVICI, CH. 175 / P: flu-o~ / Pl: ~țe / E: fluorescence] Proprietatea pe care o au unele substanțe de a emite lumină cât timp sunt iradiate cu radiații luminoase sau ultraviolete.

FLUORESCÉNȚĂ, fluorescențe, s. f. Proprietate pe care o au unele substanțe de a emite lumină cît timp sînt iradiate cu radiații luminoase sau ultraviolete.

FLUORESCÉNȚĂ s.f. Transformarea luminii în radiații luminoase sau ultraviolete sub influența anumitor substanțe. [Pron. flu-o-res-cen-. / < fr. fluorescence].

FLUORESCÉNȚĂ s. f. proprietate a unor substanțe de a emite lumină sub influența unor radiații electromagnetice. (< fr. fluorescence)

FLUORESCÉNȚĂ ~e f. fiz. Însușire a unor substanțe de a emite lumină sub acțiunea unor surse exterioare de energie (radiații luminoase, ultraviolete etc.). [Sil. flu-o-] /<fr. fluorescence

*fluorescénță f., pl. e (d. fluorescent). Fiz. Lumina pe care o aŭ unele corpurĭ, ca sticla de uraniŭ orĭ soluțiunea sulfatuluĭ de chinină, cînd trec pin ele razele violete saŭ ultraviolete ale spectruluĭ solar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fluorescénță (flu-o-) s. f., g.-d. art. fluorescénței; pl. fluorescénțe

fluorescénță s. f. (sil. flu-o-), g.-d. art. fluorescénței; pl. fluorescénțe


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FLUORESCÉNȚĂ (< fr.) s. f. Proprietate a unor substanțe, numite fluorescente, de a emite lumină un timp foarte scurt (până la 10-9 s) când sunt iradiate cu radiații de o anumită lungime de undă (radiații ultraviolete, radiații X etc.). Pe f. unor substanțe (sulfat de chinină, fluoresceină) se bazează unele teste clinice (fluoroscopia și fluorometria).

Intrare: fluorescență
fluorescență substantiv feminin
  • silabație: flu-o- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluorescență
  • fluorescența
plural
  • fluorescențe
  • fluorescențele
genitiv-dativ singular
  • fluorescențe
  • fluorescenței
plural
  • fluorescențe
  • fluorescențelor
vocativ singular
plural

fluorescență

  • 1. Proprietatea pe care o au unele substanțe de a emite lumină cât timp sunt iradiate cu radiații luminoase sau ultraviolete.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: