opțiuni

12 definiții pentru fluierător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLUIERĂTÓR, -OÁRE, fluierători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care fluieră. 2. S. f. Fluier (2). 3. S. f. Plantă erbacee cu flori galbene-verzui și cu fructe bace roșii (Tamus communis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ător.[1]

  1. În original, incorect:... Fluier + suf. -ătură. — LauraGellner

fluierător, ~oare [At: MINEIUL (1776), 34 / S și: (înv) flue~ / P: flu-ie~ / Pl: ~i, ~oare / E: fluiera + -ător] 1 a Care fluieră. 2 sm Fluierar (1). 3 sf Fluier (3). 4 sm (Om) Purcăraș. 5 sf Plantă erbacee din familia dioscoreaceelor, cu flori galbene-verzui și cu fructe bace roșii Si: (reg) brâie, lemn-nelemn, napi-porcești-de-pădure, napii-porcului-de-pădure, viță-neagră (Tamus communis). 6 sn (Reg) Instrument muzical nedefinit mai de aproape Cf nai, fluierar (11-12).

FLUIERĂTÓR, -OÁRE, fluierători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care fluieră. 2. S. f. Fluier (2). 3. S. f. Plantă erbacee cu flori galbene-verzui și cu fructe bace roșii (Tamus communis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ător.

FLUIERĂTÓR, -OÁRE, fluierători, -oare, adj. Care fluieră. Soră-mea-’nflăcărată, mama groasă, tata lung și nenea fluierător (Focul, soba, coșul, fumul). TEODORESCU, P. P. 225. Nenea Stan fluierător (Vîntul). GOROVEI, 397.

FLUIERĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care fluieră. [Sil. flu-ie-] /a fluiera + suf. ~ător

fluĭerătór, V. fluĭerar.

fluierar [At: BELDIMAN, N. P. I, 7/7 / P: flu-ie~ / Pl: ~i sm, ~e sn / E: fluier + -ar] 1 sm Persoană care cântă din fluier (1) Si: fluieraș (10), fluierici. 2 sm (Reg) Meșter care face fluiere (1). 3 sm Pasăre cu capul și spatele negru cu pete galbene-aurii, cu ciocul lung și subțire și picioarele lungi, care emite sunete ca ale fluierului (1) (Charadrius pluvialis). 4 sm (Orn) Ploier (Charadrius apricarius). 5 sm (Orn) Grangur (Oriolus oriolus). 6 sm (Orn) Culic (Numenius). 7 sm (Orn) Prundăraș (Charadrius dubius curonicus). 8 sm (Orn; șîc ~-cu-coadă-lungă, ~-cu-coadă-neagră, ~-de-mal-ruginiu, ~-roșu) Sitar-de-mal (Scolopax rusticola). 9 sm (Orn; șîc ~-bătăuș, ~-multicolor) Bătăuș. 10 sm (Mol; gmț) Februarie. 11 sn (Reg) Nai. 12 sn (Reg) Caval.

fluĭerár m. Făcător de fluĭere. Cîntăreț din fluĭer. Numele unor păsărĭ înrudite cu becața, numite și fluĭerătorĭ și porcărașĭ (numénius aquáticus, apoĭ oedicnémus crépitans, limósa aegocéphala, macháetes púgnax ș. a.). V. sitar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fluierătór adj. m., pl. fluierătóri; f. sg. și pl. fluierătoáre

fluierătór adj. m., pl. fluierătóri; f. sg. și pl. fluierătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLUIERĂTÓR s. v. fluierar.

fluierător s. v. FLUIERAR.

Intrare: fluierător
fluierător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluierător
  • fluierătorul
  • fluierătoru‑
  • fluierătoare
  • fluierătoarea
plural
  • fluierători
  • fluierătorii
  • fluierătoare
  • fluierătoarele
genitiv-dativ singular
  • fluierător
  • fluierătorului
  • fluierătoare
  • fluierătoarei
plural
  • fluierători
  • fluierătorilor
  • fluierătoare
  • fluierătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fluierător

  • 1. Care fluieră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Soră-mea-’nflăcărată, mama groasă, tata lung și nenea fluierător (Focul, soba, coșul, fumul). TEODORESCU, P. P. 225.
      surse: DLRLC
    • Nenea Stan fluierător (Vântul). GOROVEI, 397.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fluier + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09