9 definiții pentru fluență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLUÉNȚĂ, fluențe, s. f. Însușirea de a fi fluent. [Pr.: flu-en-] – Din fr. fluence.

FLUÉNȚĂ, fluențe, s. f. Însușirea de a fi fluent. [Pr.: flu-en-] – Din fr. fluence.

fluență sf [At: DEX / P: flu-en~ / Pl: ~țe / E: fr fluence] 1 Cursivitate în exprimare. 2 Claritate în exprimare.

FLUÉNȚĂ s. f. (Franțuzism) Însușirea de a fi fluent.

FLUÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi fluent. [Pron. flu-en-. / cf. fr. fluence].

FLUÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi fluent. (< fr. fluence)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fluénță (flu-en-) s. f., g.-d. art. fluénței; pl. fluénțe

fluénță s. f. (sil. flu-en-), g.-d. art. fluénței; pl. fluénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLUÉNȚĂ s. (fig.) cursivitate, fluiditate. (~ în exprimare.)

FLUENȚĂ s. (fig.) cursivitate, fluiditate. (~ în exprimare.)

Intrare: fluență
fluență substantiv feminin
  • silabație: flu-en-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluență
  • fluența
plural
  • fluențe
  • fluențele
genitiv-dativ singular
  • fluențe
  • fluenței
plural
  • fluențe
  • fluențelor
vocativ singular
plural

fluență

etimologie: