FLUCTUAȚIE, fluctuații, s. f. Oscilație, variație față de o anumită stare. V. inconsecvență. Ortografia trebuie să fie bine fixată, fără fluctuații și contradicții, simplă și rațională, pentru a fi ușor învățată și aplicată. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 305, 5/5. ♦ Schimbare neîntreruptă, mutare dintr-un loc în altul. Luptînd pentru îmbunătățirea muncii cu cadrele de partid, organele și organizațiile de partid trebuie să promoveze cu curaj cadre tinere, capabile și devotate, să combată hotărît fluctuația cadrelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2754. – Pronunțat: -tu-a-.