flotabilitate sf [At: LTR / Pl: ~tăți / E: fr flottabilite] 1 însușire a unui corp de a pluti la suprafața unui lichid sau la o anumită adâncime. 2 Raportul dintre volumul părții nescufundate și volumul total al unui corp plutitor. 3 Proprietate a minereurilor de a putea fi separate prin flotație (1).

FLOTABILITATE, flotabilități, s. f. Capacitatea unui corp de a pluti la suprafața unui lichid.

FLOTABILITATE s.f. Capacitatea de plutire a unui corp. [Cf. fr. flottabilité].

FLOTABILITATE s. f. 1. capacitate de plutire a unui corp. ◊ raportul dintre volumul părții nescufundate și volumul total al unui corp plutitor. 2. proprietate a minereurilor de a putea fi separate prin flotație (1). (< fr. flottabilité)

FLOTABILITATE f. 1) Caracter flotabil. 2) Proprietate a minereurilor de a se separa prin flotație. [Art. flotabilitatea; G.-D. flotabilității] /<fr. flottabilité

flotabilitate s. f., g.-d. art. flotabilității

flotabilitate s. f., g.-d. art. flotabilității

flotabilitate s. f., g.-d. art. flotabilității

FLOTABILITÁTE (< fr.) s. f. 1. Capacitate a unui corp de a pluti pe suprafața unui fluid, de obicei apă (f. de suprafață) sau la o anumită adâncime (f. în imersiune). ♦ Raportul dintre volumul părții nescufundate și volumul total al unui corp plutitor. 2. Proprietate a particulelor mic de material solid (minereuri, cărbuni etc.) de a pluti într-un lichid, deși au o densitate mai mare decât a acestuia, datorită tensiunilor superficiale ce apar la contactul dintre diferite faze (solidă, lichidă, gazoasă). Stă la baza flotației.