10 definiții pentru floretă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLORÉTĂ, florete, s. f. 1. Armă albă sportivă, cu lamă lungă și flexibilă, în patru muchii, cu gardă și mâner, folosită la exercițiile de scrimă. 2. Probă de scrimă cu floreta (1). – Din fr. fleuret (după floare).

FLORÉTĂ, florete, s. f. 1. Armă albă sportivă, cu lamă lungă și flexibilă, în patru muchii, cu gardă și mâner, folosită la exercițiile de scrimă. 2. Probă de scrimă cu floreta (1). – Din fr. fleuret (după floare).

flore sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 284 / Pl: ~te / E: fr fleuret după floare] 1 Armă albă, cu lamă lungă și flexibilă, în patru muchii, cu gardă și mâner, folosită la exercițiile de scrimă. 2 (Spt) Probă de scrimă cu floreta (1).

FLORÉTĂ, florete, s. f. Armă albă, cu lama lungă și flexibilă, în patru muchii, folosită mai ales pentru exerciții de scrimă. Sufletul îi tremura ca o floretă întinsă de o mînă întărîtată și fricoasă. CAMIL PETRESCU, U. N. 35. O partidă de scrimă cu o floretă otrăvită. GHEREA, ST. CR. II 284.

FLORÉTĂ s.f. Armă albă, lungă, flexibilă, cu lama în patru muchii, fără tăiș, folosită în exercițiile de scrimă. ♦ Probă de scrimă care se practică cu această armă. [< fr. fleuret, după floare].

FLORÉTĂ s. f. armă albă, lungă, flexibilă, cu lama în patru muchii, fără tăiș, în exercițiile de scrimă. ◊ probă de scrimă practicată cu această armă. (< fr. fleuret, germ. Fleurett)

FLORÉTĂ ~e f. 1) Armă albă lungă și flexibilă, cu lama în patru muchii, cu gardă și mâner, folosită în exercițiile de scrimă. 2) Probă sportivă practicată cu această armă. /<fr. fleuret

floretă f. sabie cu lamă pătrată și îngustă pentru exerciții de scrimă (= fr. fleuret).

*florétă f., pl. e (fr. fleuret, d. fleur, floare; it. fioretto). Spadă supțire făcută numaĭ p. împuns.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

florétă s. f., g.-d. art. florétei; pl. floréte

florétă s. f., pl. floréte

Intrare: floretă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flore
  • floreta
plural
  • florete
  • floretele
genitiv-dativ singular
  • florete
  • floretei
plural
  • florete
  • floretelor
vocativ singular
plural

floretă

  • 1. Armă albă sportivă, cu lamă lungă și flexibilă, în patru muchii, cu gardă și mâner, folosită la exercițiile de scrimă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Sufletul îi tremura ca o floretă întinsă de o mînă întărîtată și fricoasă. CAMIL PETRESCU, U. N. 35.
      surse: DLRLC
    • O partidă de scrimă cu o floretă otrăvită. GHEREA, ST. CR. II 284.
      surse: DLRLC
  • 2. Probă de scrimă cu floreta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: