floretă sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 284 / Pl: ~te / E: fr fleuret după floare] 1 Armă albă, cu lamă lungă și flexibilă, în patru muchii, cu gardă și mâner, folosită la exercițiile de scrimă. 2 (Spt) Probă de scrimă cu floreta (1).

FLORETĂ (pl. -te) sf. ⚔️ Spadă lungă și flexibilă, cu lama în patru muchi, întrebuințată pentru exerciții de scrimă (🖼 2147): am de gînd să-i sgîriu titlul cel fals cu vîrful floretei ALECS. [fr. fleuret].

FLORETĂ, florete, s. f. Armă albă, cu lama lungă și flexibilă, în patru muchii, folosită mai ales pentru exerciții de scrimă. Sufletul îi tremura ca o floretă întinsă de o mînă întărîtată și fricoasă. CAMIL PETRESCU, U. N. 35. O partidă de scrimă cu o floretă otrăvită. GHEREA, ST. CR. II 284.

FLORETĂ s.f. Armă albă, lungă, flexibilă, cu lama în patru muchii, fără tăiș, folosită în exercițiile de scrimă. ♦ Probă de scrimă care se practică cu această armă. [< fr. fleuret, după floare].

FLORETĂ s. f. armă albă, lungă, flexibilă, cu lama în patru muchii, fără tăiș, în exercițiile de scrimă. ◊ probă de scrimă practicată cu această armă. (< fr. fleuret, germ. Fleurett)

FLORETĂ ~e f. 1) Armă albă lungă și flexibilă, cu lama în patru muchii, cu gardă și mâner, folosită în exercițiile de scrimă. 2) Probă sportivă practicată cu această armă. /<fr. fleuret

floretă f. sabie cu lamă pătrată și îngustă pentru exerciții de scrimă (= fr. fleuret).

*florétă f., pl. e (fr. fleuret, d. fleur, floare; it. fioretto). Spadă supțire făcută numaĭ p. împuns.

floretă s. f., g.-d. art. floretei; pl. florete

floretă s. f., g.-d. art. floretei; pl. florete

floretă s. f., pl. florete