florărie¹ sf [At: NEGRUZZI, S. I, 98 / Pl: ~ii / E: floare + -ărie] 1 Grădină unde se cultivă flori. 2 (Rar) Seră. 3 (Csc) Mulțime de flori.

florărie² sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: florar + -ie] Magazin de desfacere a florilor.

FLORĂRIE sf. 1 Grădină unde se cultivă florile ¶ 2 Seră, încăpere încălzită unde se cultivă iarna florile: iarna, în florăria acoperită cu sticlă, ce și-o clădise în fundul curții BR. -VN. ¶ 3 Prăvălie în care se vînd flori (🖼 2146).

FLORĂRIE, florării, s. f. 1. Prăvălie în care se vînd flori. De voiesc a vede flori, trebuie să mă duc în florărie. NEGRUZZI, S. I 98. 2. Grădină sau seră unde se cultivă flori. E umed cimbrul pe colină, Măceșii par o florărie. MACEDONSKI, O. I 159. 3. (Colectiv) Multe flori la un loc, buchete de flori. (Fig.) [Palatul de iarnă] extrem de încărcat, cu figuri de femei în mișcări de dans, cu chipuri de ofițeri, florărie bogată, îți dă impresia unei adevărate dantelării. SAHIA, U.R.S.S. 32.

FLORĂRIE ~i f. 1) Loc unde se cultivă flori. 2) Magazin de flori. 3) rar Meseria de florar. 4) rar Cultivare a florilor. [Art. florăria; G.-D. florăriei; Sil. -ri-e] /florar + suf. ~rie

florărie f. seră sau prăvălie de flori.

florăríe f. Locu în care se cultivă saŭ se vînd florĭ.

florărie s. f., art. florăria, g.-d. art. florăriei; pl. florării, art. florăriile (desp. -ri-i-) corectat(ă)

florărie s. f., art. florăria, g.-d. art. florăriei; pl. florării, art. florăriile

florărie s. f., art. florăria, g.-d. art. florăriei; pl. florării, art. florăriile