florărie¹ sf [At: NEGRUZZI, S. I, 98 / Pl: ~ii / E: floare + -ărie] 1 Grădină unde se cultivă flori. 2 (Rar) Seră. 3 (Csc) Mulțime de flori.

florărie² sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: florar + -ie] Magazin de desfacere a florilor.

FLORĂRIE sf. 1 Grădină unde se cultivă florile ¶ 2 Seră, încăpere încălzită unde se cultivă iarna florile: iarna, în florăria acoperită cu sticlă, ce și-o clădise în fundul curții BR. -VN. ¶ 3 Prăvălie în care se vînd flori (🖼 2146).

FLORĂRIE, florării, s. f. 1. Prăvălie în care se vînd flori. De voiesc a vede flori, trebuie să mă duc în florărie. NEGRUZZI, S. I 98. 2. Grădină sau seră unde se cultivă flori. E umed cimbrul pe colină, Măceșii par o florărie. MACEDONSKI, O. I 159. 3. (Colectiv) Multe flori la un loc, buchete de flori. (Fig.) [Palatul de iarnă] extrem de încărcat, cu figuri de femei în mișcări de dans, cu chipuri de ofițeri, florărie bogată, îți dă impresia unei adevărate dantelării. SAHIA, U.R.S.S. 32.

FLORĂRIE, florării, s. f. 1. Prăvălie în care se vînd flori. 2. Grădină sau seră unde se cultivă flori. – Din florar + suf. -ie.

FLORĂRIE ~i f. 1) Loc unde se cultivă flori. 2) Magazin de flori. 3) rar Meseria de florar. 4) rar Cultivare a florilor. [Art. florăria; G.-D. florăriei; Sil. -ri-e] /florar + suf. ~rie

florărie f. seră sau prăvălie de flori.

florăríe f. Locu în care se cultivă saŭ se vînd florĭ.

florărie s. f., art. florăria, g.-d. art. florăriei; pl. florării, art. florăriile (desp. -ri-i-) corectat(ă)

florărie s. f., art. florăria, g.-d. art. florăriei; pl. florării, art. florăriile

florărie s. f., art. florăria, g.-d. art. florăriei; pl. florării, art. florăriile