2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLOCĂÍ, flocăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A smulge părul de pe animale vii; a jumuli penele, fulgii păsărilor vii; fig. a bate zdravăn, a părui. – Floc + suf. -ăi.

flocăi1 vt [At: CREANGĂ, A. 37 / Pzi: ~esc / E: floc + -ăi] 1 A smulge părul de pe animalele vii. 2 A jumuli penele, fulgii păsărilor vii. 3 (Fig) A bate zdravăn pe cineva. 4 (Fig) A părui.

FLOCĂÍ, flocăiesc, vb. IV. Tranz. A smulge părul de pe animale vii; a jumuli penele, fulgii păsărilor vii; fig. a bate zdravăn, a părui. – Floc + suf. -ăi.

FLOCĂÍ, flocăiesc, vb. IV. Tranz. (De obicei cu privire la păsări și la alte animale) A smulge părul, blana; a jumuli penele, fulgii; fig. a bate zdravăn, a părui. Acolo află pe iapa babei în forma de cioară și... mi ți-o flocăi, de gîndeai că nu-i mai rămîn pene. RETEGANUL, P. III 52. După ce se aprindea opaițul și tata se punea să mănînce, noi scoteam mîțele de prin ocnițe... și le flocăiam și le șmotream dinaintea lui, de le mergea colbul. CREANGĂ, A. 37.

A SE FLOCĂÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de păruieli (cu cineva). [Sil. -că-i] /floc + suf. ~ăi

A FLOCĂÍ ~iésc tranz. 1) (ființe) A lipsi de păr, pene etc. prin smulgere; a jumuli. 2) fig. A bate, trăgând de păr; a părui. [Sil. -că-i] /floc + suf. ~ăi

flocăì v. a rupe părul, a scărmăna: flocăiește iedul și-l jumulește CR.

flocăĭésc v. tr. (d. flocĭ). Est. Fam. Zmulg flociĭ, scarmăn. Fig. Bat, trag o trînteală: acest cîne l-a flocăit răŭ pe cel-lalt. V. străfloc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flocăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flocăiésc, imperf. 3 sg. flocăía; conj. prez. 3 să flocăiáscă

flocăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flocăiésc, imperf. 3 sg. flocăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. flocăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

flocăí, flocăiésc, vb. IV (reg.) 1. a smulge (părul, fulgii, penele), a jumuli, a scărmăna. 2. a bate zdravăn (pe cineva). 3. a împrăștia (în aer).

flocăí, flocăiesc, vb. tranz. – A jumuli de pene (Hotea, 2006). A smulge părul. – Din floc + suf. -ăi (Scriban, DEX, MDA).

flocăí, flocăiesc, vb. tranz. – A jumuli de pene (Hotea 2006). A smulge părul. – Din floc + -ăi.

Intrare: flocăit
flocăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flocăit
  • flocăitul
  • flocăitu‑
  • flocăi
  • flocăita
plural
  • flocăiți
  • flocăiții
  • flocăite
  • flocăitele
genitiv-dativ singular
  • flocăit
  • flocăitului
  • flocăite
  • flocăitei
plural
  • flocăiți
  • flocăiților
  • flocăite
  • flocăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: flocăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flocăi
  • flocăire
  • flocăit
  • flocăitu‑
  • flocăind
  • flocăindu‑
singular plural
  • flocăiește
  • flocăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flocăiesc
(să)
  • flocăiesc
  • flocăiam
  • flocăii
  • flocăisem
a II-a (tu)
  • flocăiești
(să)
  • flocăiești
  • flocăiai
  • flocăiși
  • flocăiseși
a III-a (el, ea)
  • flocăiește
(să)
  • flocăiască
  • flocăia
  • flocăi
  • flocăise
plural I (noi)
  • flocăim
(să)
  • flocăim
  • flocăiam
  • flocăirăm
  • flocăiserăm
  • flocăisem
a II-a (voi)
  • flocăiți
(să)
  • flocăiți
  • flocăiați
  • flocăirăți
  • flocăiserăți
  • flocăiseți
a III-a (ei, ele)
  • flocăiesc
(să)
  • flocăiască
  • flocăiau
  • flocăi
  • flocăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flocăi

  • 1. popular A smulge părul de pe animale vii; a jumuli penele, fulgii păsărilor vii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: jumuli attach_file 2 exemple
    exemple
    • Acolo află pe iapa babei în forma de cioară și... mi ți-o flocăi, de gîndeai că nu-i mai rămîn pene. RETEGANUL, P. III 52.
      surse: DLRLC
    • După ce se aprindea opaițul și tata se punea să mănînce, noi scoteam mîțele de prin ocnițe... și le flocăiam și le șmotream dinaintea lui, de le mergea colbul. CREANGĂ, A. 37.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Floc + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09