flecționar, ~ă a vz flexionar

flexiona [At: DEX / P: ~xi~o~ / Pzi: ~nez / E: flexiune] (Rar) 1 vr A se îndoi. 2 vt (Grm) A schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr, caz și persoană.

flexionar, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 267 / P: ~xi-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr flexionnel] 1 Care se îndoaie. 2 (Grm) Flexibil (3).

*FLEXIONAR adj. 📖 Care are flexiuni: limbile indo-europene sînt limbi ~e [fr.].

FLEXIONA, flexionez, vb. I. (Rar) 1. Refl. A se încovoia, a se îndoi. 2. Tranz. A schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr, caz și persoană. [Pr.: -xi-o-] – Din flexiune.

FLEXIONAR, -Ă, flexionari, -e, adj. (Gram.) Care are flexiune. Limba romînă este o limbă flexionară. ▭ Am dat mai sus exemplul rom. «cînta», alături de care am citat nu numai diverse forme flexionare ale lui, ci și cuvinte din aceeași familie. IORDAN, L. R. 271.

FLEXIONA vb. I. tr. A schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr și caz. [Pron. -xi-o-. / < fr. flexionner].

FLEXIONAR adj. (Despre o limbă) Care posedă flexiune. [După fr. flexionnel].

FLEXIONAR, -Ă adj. (despre cuvinte) care posedă flexiune (2). ♦ limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin afixe perfect sudate cu tema cuvântului. ◊ flexibil. (după fr. flexionnel)

A FLEXIONA ~ez 1. tranz. A face să se flexioneze. 2. intranz. (despre cuvinte) A schimba forma (în procesul declinării sau conjugării). [Sil. -xi-o-] /Din flexiune

A SE FLEXIONA pers. 3 se ~ează intranz. (despre corpuri elastice) A căpăta formă de arc; a se îndoi; a se încovoia; a se curba; a se mlădia; a se arcui; a se coroia. [Sil. -xi-o-] /Din flexiune

FLEXIONAR ~ă (~i, ~e) (despre limbi) Care posedă flexiune. [Sil. -xi-o-] /<fr. flexionnel

flexionar a. care are flexiuni: limbi flexionare sunt greaca și latina.

*flexionár, -ă adj. (d. flexiune cu term. -onar). Care are flexiunĭ, supus flexiuniĭ: limba latină și grecească e flexionară.

flexionar (desp. -xi-o-) adj. m., pl. flexionari; f. flexionară, pl. flexionare

flexionar (-xi-o-) adj. m., pl. flexionari; f. flexionară, pl. flexionare

flexiona vb. (sil. -xi-o-), ind. prez. 3 sg. și pl. flexionează

flexionar adj. m. (sil. -xi-o-), pl. flexionari; f. sg. flexionară, pl. flexionare

FLEXIONAR, -Ă adj. (după fr. flexionnel): în sintagmele categorie gramaticală flexionară, formă flexionară, grup flexionar, limbă flexionară, sufix flexionar, temă flexionară și variantă flexionară (v.).

FLEXIONAR adj. v. flexibil.

FLEXIONAR adj. (GRAM.) flexibil, (înv.) plecat, plecător. (Formă ~.)