FLEXIONA, flexionez, vb. I. 1. Refl. A se încovoia, a se îndoi. 2. Tranz. A schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr, caz și persoană. [Pr.: -xi-o-] – Din flexiune.

flecționar, ~ă a vz flexionar

flexiona [At: DEX / P: ~xi~o~ / Pzi: ~nez / E: flexiune] (Rar) 1 vr A se îndoi. 2 vt (Grm) A schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr, caz și persoană.

flexionar, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 267 / P: ~xi-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr flexionnel] 1 Care se îndoaie. 2 (Grm) Flexibil (3).

FLEXIONA, flexionez, vb. I. (Rar) 1. Refl. A se încovoia, a se îndoi. 2. Tranz. A schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr, caz și persoană. [Pr.: -xi-o-] – Din flexiune.

FLEXIONAR, -Ă, flexionari, -e, adj. (Gram.) Care are flexiune. Limba romînă este o limbă flexionară. ▭ Am dat mai sus exemplul rom. «cînta», alături de care am citat nu numai diverse forme flexionare ale lui, ci și cuvinte din aceeași familie. IORDAN, L. R. 271.

FLEXIONA vb. I. tr. A schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr și caz. [Pron. -xi-o-. / < fr. flexionner].

FLEXIONAR adj. (Despre o limbă) Care posedă flexiune. [După fr. flexionnel].

FLEXIONA vb. tr. a schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr și caz. (< fr. flexionner)

FLEXIONAR, -Ă adj. (despre cuvinte) care posedă flexiune (2). ♦ limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin afixe perfect sudate cu tema cuvântului. ◊ flexibil. (după fr. flexionnel)

A SE FLEXIONA pers. 3 se ~ează intranz. (despre corpuri elastice) A căpăta formă de arc; a se îndoi; a se încovoia; a se curba; a se mlădia; a se arcui; a se coroia. [Sil. -xi-o-] /Din flexiune

A FLEXIONA ~ez 1. tranz. A face să se flexioneze. 2. intranz. (despre cuvinte) A schimba forma (în procesul declinării sau conjugării). [Sil. -xi-o-] /Din flexiune

FLEXIONAR ~ă (~i, ~e) (despre limbi) Care posedă flexiune. [Sil. -xi-o-] /<fr. flexionnel

flexionar a. care are flexiuni: limbi flexionare sunt greaca și latina.

*flexionár, -ă adj. (d. flexiune cu term. -onar). Care are flexiunĭ, supus flexiuniĭ: limba latină și grecească e flexionară.

flexiona (a ~) (desp. -xi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. flexionez, 3 flexionează; conj. prez. 1 sg. să flexionez, 3 să flexioneze

flexionar (desp. -xi-o-) adj. m., pl. flexionari; f. flexionară, pl. flexionare

flexiona (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 flexionează

flexionar (-xi-o-) adj. m., pl. flexionari; f. flexionară, pl. flexionare

flexiona vb. (sil. -xi-o-), ind. prez. 3 sg. și pl. flexionează

flexionar adj. m. (sil. -xi-o-), pl. flexionari; f. sg. flexionară, pl. flexionare

FLEXIONAR adj. v. flexibil.

FLEXIONAR adj. (GRAM.) flexibil, (înv.) plecat, plecător. (Formă ~.)

FLEXIONAR, -Ă adj. (după fr. flexionnel): în sintagmele categorie gramaticală flexionară, formă flexionară, grup flexionar, limbă flexionară, sufix flexionar, temă flexionară și variantă flexionară (v.).