3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLEXIONÁ, flexionez, vb. I. 1. Refl. A se încovoia, a se îndoi. 2. Tranz. A schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr, caz și persoană. [Pr.: -xi-o-] – Din flexiune.

FLEXIONÁR, -Ă, flexionari, -e, adj. 1. Care se îndoaie, care se încovoaie. 2. Care are flexiune (2); flexibil. [Pr.: -xi-o-] – După fr. flexionnel.

FLEXIONÁR, -Ă, flexionari, -e, adj. 1. Care se îndoaie, care se încovoaie. 2. Care are flexiune (2); flexibil. [Pr.: -xi-o-] – După fr. flexionnel.

flexiona [At: DEX / P: ~xi~o~ / Pzi: ~nez / E: flexiune] (Rar) 1 vr A se îndoi. 2 vt (Grm) A schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr, caz și persoană.

flexionar, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 267 / P: ~xi-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr flexionnel] 1 Care se îndoaie. 2 (Grm) Flexibil (3).

FLEXIONÁ, flexionez, vb. I. (Rar) 1. Refl. A se încovoia, a se îndoi. 2. Tranz. A schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr, caz și persoană. [Pr.: -xi-o-] – Din flexiune.

FLEXIONÁR, -Ă, flexionari, -e, adj. (Gram.) Care are flexiune. Limba romînă este o limbă flexionară.Am dat mai sus exemplul rom. «cînta», alături de care am citat nu numai diverse forme flexionare ale lui, ci și cuvinte din aceeași familie. IORDAN, L. R. 271.

FLEXIONÁ vb. I. tr. A schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr și caz. [Pron. -xi-o-. / < fr. flexionner].

FLEXIONÁR adj. (Despre o limbă) Care posedă flexiune. [După fr. flexionnel].

FLEXIONÁ vb. tr. a schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr și caz. (< fr. flexionner)

FLEXIONÁR, -Ă adj. (despre cuvinte) care posedă flexiune (2). ♦ limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin afixe perfect sudate cu tema cuvântului. ◊ flexibil. (după fr. flexionnel)

A SE FLEXIONÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri elastice) A căpăta formă de arc; a se îndoi; a se încovoia; a se curba; a se mlădia; a se arcui; a se coroia. [Sil. -xi-o-] /Din flexiune

A FLEXIONÁ ~éz 1. tranz. A face să se flexioneze. 2. intranz. (despre cuvinte) A schimba forma (în procesul declinării sau conjugării). [Sil. -xi-o-] /Din flexiune

FLEXIONÁR ~ă (~i, ~e) (despre limbi) Care posedă flexiune. [Sil. -xi-o-] /<fr. flexionnel

flexionar a. care are flexiuni: limbi flexionare sunt greaca și latina.

*flexionár, -ă adj. (d. flexiune cu term. -onar). Care are flexiunĭ, supus flexiuniĭ: limba latină și grecească e flexionară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flexioná (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 flexioneáză

flexionár (-xi-o-) adj. m., pl. flexionári; f. flexionáră, pl. flexionáre

flexioná vb. (sil. -xi-o-), ind. prez. 3 sg. și pl. flexioneáză

flexionár adj. m. (sil. -xi-o-), pl. flexionári; f. sg. flexionáră, pl. flexionáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLEXIONÁR adj. v. flexibil.

arată toate definițiile

Intrare: flexionare
flexionare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flexionare
  • flexionarea
plural
  • flexionări
  • flexionările
genitiv-dativ singular
  • flexionări
  • flexionării
plural
  • flexionări
  • flexionărilor
vocativ singular
plural
Intrare: flexiona
  • silabație: fle-xi-o-na
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flexiona
  • flexionare
  • flexionat
  • flexionatu‑
  • flexionând
  • flexionându‑
singular plural
  • flexionea
  • flexionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flexionez
(să)
  • flexionez
  • flexionam
  • flexionai
  • flexionasem
a II-a (tu)
  • flexionezi
(să)
  • flexionezi
  • flexionai
  • flexionași
  • flexionaseși
a III-a (el, ea)
  • flexionea
(să)
  • flexioneze
  • flexiona
  • flexionă
  • flexionase
plural I (noi)
  • flexionăm
(să)
  • flexionăm
  • flexionam
  • flexionarăm
  • flexionaserăm
  • flexionasem
a II-a (voi)
  • flexionați
(să)
  • flexionați
  • flexionați
  • flexionarăți
  • flexionaserăți
  • flexionaseți
a III-a (ei, ele)
  • flexionea
(să)
  • flexioneze
  • flexionau
  • flexiona
  • flexionaseră
Intrare: flexionar
flexionar adjectiv
  • silabație: fle-xi-o-nar
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flexionar
  • flexionarul
  • flexionaru‑
  • flexiona
  • flexionara
plural
  • flexionari
  • flexionarii
  • flexionare
  • flexionarele
genitiv-dativ singular
  • flexionar
  • flexionarului
  • flexionare
  • flexionarei
plural
  • flexionari
  • flexionarilor
  • flexionare
  • flexionarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flexiona

etimologie:

  • flexiune
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

flexionar

  • 1. Care se îndoaie, care se încovoaie.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Care are flexiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: flexibil (adj.) 2 exemple
    exemple
    • Limba română este o limbă flexionară.
      surse: DLRLC
    • Am dat mai sus exemplul rom. «cînta», alături de care am citat nu numai diverse forme flexionare ale lui, ci și cuvinte din aceeași familie. IORDAN, L. R. 271.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Limbă flexionară = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin afixe perfect sudate cu tema cuvântului.
      surse: MDN '00

etimologie: