8 definiții pentru fleuron


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLEURÓN, fleuroni, s. m. Ornament sculptat, în formă de floare sau de frunză stilizată, folosit mai ales în arhitectura gotică. [Pr.: fle-u-] – Din fr. fleuron.

FLEURÓN, fleuroni, s. m. Ornament sculptat, în formă de floare sau de frunză stilizată, folosit mai ales în arhitectura gotică. [Pr.: fle-u-] – Din fr. fleuron.

fleuron sm [At: DEX / P: fle-u~ / Pl: ~i / E: fr fleuron] Ornament sculptat în formă de floare sau de frunză stilizată, folosit mai ales în arhitectura gotică.

FLEURÓN s.n. (Arhit.) Ornament sculptat în formă de floare sau de frunză stilizată. ♦ Vinietă cu o asemenea formă, care se pune în fruntea sau la sfârșitul unui capitol. [Pron. flö-. / < fr. fleuron].

FLEURÓN s. n. 1. (arhit.) ornament sculptat în formă de floare sau de frunză stilizată. 2. vinietă care se pune în fruntea sau la sfârșitul unui capitol. (< fr. fleuron)

FLEURÓN ~oáne n. (mai ales în arhitectura gotică) Element ornamental în formă de floare sau de frunză stilizată. [Sil. fle-u-] /<fr. fleuron


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!fleurón (fle-u-) s. m., pl. fleuróni

fleurón s. n. (sil. fle-u-), pl. fleuróni


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FLEURÓN s. În gastronomie, mică piesă din foitaj, în formă de semilună, de pește sau de frunză, utilizată pentru ornarea preparatelor culinare.

Intrare: fleuron
  • silabație: fle-u-ron info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleuron
  • fleuronul
  • fleuronu‑
plural
  • fleuroni
  • fleuronii
genitiv-dativ singular
  • fleuron
  • fleuronului
plural
  • fleuroni
  • fleuronilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fleuron

  • 1. Ornament sculptat, în formă de floare sau de frunză stilizată, folosit mai ales în arhitectura gotică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Vinietă cu o asemenea formă, care se pune în fruntea sau la sfârșitul unui capitol.
      surse: DN

etimologie: