9 definiții pentru fleică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLÉICĂ, fleici, s. f. Bucată de carne de pe pântecele bovinelor, care se consumă de obicei friptă la grătar. – Din germ. Flecken.

FLÉICĂ, fleici, s. f. Bucată de carne de pe pântecele bovinelor, care se consumă de obicei friptă la grătar. – Din germ. Flecken.

fleică sf [At: PANN, P. V. II, 13/2 / V: (reg; sst) ~echi sn / Pl: ~ici / E: ger Flecken] 1 Bucată subțire de carne (de pe pântecele bovinelor), care se consumă de obicei friptă la grătar. 2 (Fig; fam; dep) Sâni lăsați.

FLÉICĂ, fleici, s. f. Bucată de carne de pe pîntecele bovinelor, din care se face, de obicei, friptură la grătar. Ai să simți mirosul... de cîrnați și de fleici. CARAGIALE, O. VII 300. Bagă fleici prin foi de rînd Și-i dă ursului să-mbuce. PANN, P. V. II 13.

FLÉICĂ ~ci f. 1) Carne de vită tăiată de pe burtă. 2) Fel de mâncare pregătită din astfel de carne. [Sil. flei-că] /<germ. Flecken

fleică f. felie de carne dintre coaste și șold, friptă la grătar. [V. fleac].

fléĭcă f., pl. ĭ (imit. rudă cu fleac). Munt. Partea cărniĭ de vacă de la pîntece. Friptură din asemenea carne. V. vrăbioară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fléică (flei-) s. f., g.-d. art. fléicii; pl. fleici

fléică s.f. (sil. flei-), g.-d. art. fléicii; pl. fleici


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fléică (fléici), s. f. – Bucată de carne pentru grătar. Germ. (săs.) Fleckén (DAR).

Intrare: fleică
  • silabație: flei-că
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleică
  • fleica
plural
  • fleici
  • fleicile
genitiv-dativ singular
  • fleici
  • fleicii
plural
  • fleici
  • fleicilor
vocativ singular
plural

fleică

  • 1. Bucată de carne de pe pântecele bovinelor, care se consumă de obicei friptă la grătar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Ai să simți mirosul... de cîrnați și de fleici. CARAGIALE, O. VII 300.
      surse: DLRLC
    • Bagă fleici prin foi de rînd Și-i dă ursului să-mbuce. PANN, P. V. II 13.
      surse: DLRLC
  • 2. Fel de mâncare pregătită din astfel de carne.
    surse: NODEX

etimologie: