3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLECĂRÍ, flecăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A spune fleacuri1; a trăncăni. – Din flecar.

FLECĂRÍ, flecăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A spune fleacuri1; a trăncăni. – Din flecar.

flecări vti [At: JIPESCU, O. 112 / Pzi: ~resc / E: flecar] (Pfm) A spune fleacuri1 (5-8) (numai din dorința de a vorbi) Si: a trăncăni, (nob) a flecăi, (Trs; nob) a flecăti.

FLECĂRÍ, flecăresc, vb. IV. Intranz. A spune fleacuri, a trăncăni. Acei care flecăresc despre democrația formală sînt în realitate dușmanii omenirii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 5/2. ◊ Tranz. Decît să flecăriți la glume și la cîte nagode toate, mai bine spuneți-vă fiecare basmul său. ISPIRESCU, L. 67.

A FLECĂRÍ ~ésc intranz. A spune fleacuri; a vorbi mult și fără rost; a trăncăni; a pălăvrăgi. /Din flecar

flecărì v. 1. a spune fleacuri; 2. a vorbi multe și mărunte.

flecărésc v. intr. (d. fleac, fleoancă). Vorbesc prea mult, trăncănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flecărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecărésc, imperf. 3 sg. flecăreá; conj. prez. 3 să flecăreáscă

flecărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecărésc, imperf. 3 sg. flecăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. flecăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLECĂRIT s. flecăreală, flecărie, flecărire, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit.

FLECĂRÍ vb. a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni, (pop.) a cățăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăifăsui, a tăinui, a troncăni, (înv. și reg.) a spori, (reg.) a hondrăni, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Mold.) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olt.) a prociti, (prin Mold.) a pruji, (Transilv.) a stroncăni, (prin Munt.) a tândăli, (Ban.) a tonoci, (înv.) a bârfi, a limbuți, a vorovi, (fam.) a pupăi, (fig.) a clămpăni, a clănțăni, a cotcodăci, a dârdâi, a hodorogi, a măcina, a melița, a toca. (A ~ toată ziua.)

FLECĂRI vb. a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni, (pop.) a cățăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăinui, a troncăni, (înv. și reg.) a spori, (reg.) a hondrăni, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Mold.) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olt.) a prociti, (prin Mold.) a pruji, (Transilv.) a stroncăni, (prin Munt.) a tîndăli, (Ban.) a tonoci, (înv.) a bîrfi, a limbuți, a vorovi, (fam.) a pupăi, (fig.) a clămpăni, a clănțăni, a cotcodăci, a dîrdîi, a hodorogi, a măcina, a melița, a toca. (A ~ toată ziua.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A FLECĂRI a bate apa în piuă, a clămpăni, a clănțăni, a da cu clanța, a-i da cu praftorița, a găvări, a îndruga verzi și uscate, a întinde pelteaua, a lungi pelteaua, a sporovăi, a spune vrute și nevrute, a toca, a toca câte-n stele și-n soare, a tolocăni ca o moară stricată, a umbla cu plosca / cu plugușorul, a vorbi verzi și uscate / vrute și nevrute, a zice vrute și nevrute.

Intrare: flecărit (part.)
flecărit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flecărit
  • flecăritul
  • flecăritu‑
  • flecări
  • flecărita
plural
  • flecăriți
  • flecăriții
  • flecărite
  • flecăritele
genitiv-dativ singular
  • flecărit
  • flecăritului
  • flecărite
  • flecăritei
plural
  • flecăriți
  • flecăriților
  • flecărite
  • flecăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: flecărit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flecărit
  • flecăritul
  • flecăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • flecărit
  • flecăritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: flecări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flecări
  • flecărire
  • flecărit
  • flecăritu‑
  • flecărind
  • flecărindu‑
singular plural
  • flecărește
  • flecăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flecăresc
(să)
  • flecăresc
  • flecăream
  • flecării
  • flecărisem
a II-a (tu)
  • flecărești
(să)
  • flecărești
  • flecăreai
  • flecăriși
  • flecăriseși
a III-a (el, ea)
  • flecărește
(să)
  • flecărească
  • flecărea
  • flecări
  • flecărise
plural I (noi)
  • flecărim
(să)
  • flecărim
  • flecăream
  • flecărirăm
  • flecăriserăm
  • flecărisem
a II-a (voi)
  • flecăriți
(să)
  • flecăriți
  • flecăreați
  • flecărirăți
  • flecăriserăți
  • flecăriseți
a III-a (ei, ele)
  • flecăresc
(să)
  • flecărească
  • flecăreau
  • flecări
  • flecăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flecărit (s.n.)

etimologie:

flecări

  • 1. A spune fleacuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pălăvrăgi trăncăni attach_file 2 exemple
    exemple
    • Acei care flecăresc despre democrația formală sînt în realitate dușmanii omenirii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 5/2.
      surse: DLRLC
    • Decît să flecăriți la glume și la cîte nagode toate, mai bine spuneți-vă fiecare basmul său. ISPIRESCU, L. 67.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • flecar
    surse: DEX '98 DEX '09