opțiuni
  • info

18 definiții pentru flec

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLEC, flecuri, s. n. Petic aplicat pe tocul încălțămintei. [Var.: fleac s. n.] – Din germ. Fleck.

FLEC, flecuri, s. n. Petic aplicat pe tocul încălțămintei. [Var.: fleac s. n.] – Din germ. Fleck.

flec sn [At: DELAVRANCEA, H. T. 12 / V: ~eac / Pl: ~uri / E: ger Fleck] Bucată dintr-un material special aplicată pe tocul sau talpa încălțămintei.

FLEC (pl. -curi) sn. 1 👉 FLEAC1 2 – FLEAȘCĂ 2.

FLEC, flecuri, s. n. Petic aplicat pe talpa încălțămintei. Am dus bocancii să le pună flecuri. – Variantă: fleac (DELAVRANCEA, H. T. 12) s. n.

FLEC ~uri n. Bucată de piele sau de cauciuc care se aplică pe tocul încălțămintei. /<germ. Fleck

flec n. petec la tocul încălțămintelor. [Nemț. FLECK].

FLEAC2 s. n. v. flec.

FLEAC2 s. n. v. flec.

fleac2 sn vz flec

FLEAC1, FLEC (pl. -curi) sn. Peticel de piele cu care se cîrpesc ghetele, mai ales la tocuri sau la talpă: i se scîlcie tocurile? le bate singur cîteva fleacuri DLVR. [germ. Fleck].

❍FLECE sf. și pl. Trans. BUD. = FLEC 2.

FLEAC1 s. n. v. flec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

flec s. n., pl. flecuri

flec s. n., pl. flecuri

flec s. n., pl. flecuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FLEC s. (Mold.) suiuz. (~ pus la tocul încălțămintei.)

FLEC s. (Mold.) suiuz. (~ pus la tocul încălțămintei.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

flec (flecuri), s. n. – Petic, bucată de piele pentru a repara încălțămintea. Germ. Fleck. Delavrancea îl confundă o dată cu fleac, ceea ce l-a deteminat pe autorul DAR să considere cele două cuvinte identice.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i arde placheul în flec expr. (intl.) a dori să plece

Intrare: flec
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flec
  • flecul
  • flecu‑
plural
  • flecuri
  • flecurile
genitiv-dativ singular
  • flec
  • flecului
plural
  • flecuri
  • flecurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleac
  • fleacul
  • fleacu‑
plural
  • fleacuri
  • fleacurile
genitiv-dativ singular
  • fleac
  • fleacului
plural
  • fleacuri
  • fleacurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flec, flecurisubstantiv neutru

  • 1. Petic aplicat pe tocul încălțămintei. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: suiuz
    • format_quote Am dus bocancii să le pună flecuri. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.