2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

flaușat1 sns [At: MDA ms / E: flaușa] Flaușare.

flaușat2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: flaușa] (D. țesături) 1 Păros. 2 Scămoșat din fabricație.

FLAUȘÁT, -Ă, flaușați, -te, adj. (Despre țesături, obiecte de îmbrăcăminte etc.) Care are aspect pufos, care este scămoșat. – Cf. germ. Flausch.

FLAUȘÁT, -Ă adj. (Despre țesături) Păros, scămoșat. [< flaușa].

flaușát, -ă adj. (text.) (Despre țesături) Scămoșat, păros ◊ „Vânzătorii recomandă cumpărătoarelor un nou model de palton pentru femei, confecționat din stofă puțin flaușată. Sc. 11 XI 64 p. 1 (din flaușa; M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 106; DN3)

flaușa vt [At: MDA ms / Pzi: ez / E: flauș] A da unei țesături aspect scămos.

FLAUȘÁ vb. tr. a face ca o țesătură să fie scămoșată. (< flauș)

A FLAUȘÁ ~éz tranz. (țesături de lână) A supune unei prelucrări speciale, dând un aspect pufos și moale; a scămoșa. /Din flauș


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*flaușát (fla-u-) adj. m., pl. flaușáți; f. flaușátă, pl. flaușáte

flaușá vb., ind. prez. 1 sg. flaușéz


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

flaușa, flaușez v. t. (adol.) a flata, a măguli, a linguși.

purice flaușat expr. om sărac / nevoiaș.

țăran flaușat expr. (adol., peior.) (om) ipocrit, fățarnic.

Intrare: flaușat
flaușat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flaușat
  • flaușatul
  • flaușatu‑
  • flaușa
  • flaușata
plural
  • flaușați
  • flaușații
  • flaușate
  • flaușatele
genitiv-dativ singular
  • flaușat
  • flaușatului
  • flaușate
  • flaușatei
plural
  • flaușați
  • flaușaților
  • flaușate
  • flaușatelor
vocativ singular
plural
Intrare: flaușa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flaușa
  • flaușare
  • flaușat
  • flaușatu‑
  • flaușând
  • flaușându‑
singular plural
  • flaușea
  • flaușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flaușez
(să)
  • flaușez
  • flaușam
  • flaușai
  • flaușasem
a II-a (tu)
  • flaușezi
(să)
  • flaușezi
  • flaușai
  • flaușași
  • flaușaseși
a III-a (el, ea)
  • flaușea
(să)
  • flaușeze
  • flaușa
  • flaușă
  • flaușase
plural I (noi)
  • flaușăm
(să)
  • flaușăm
  • flaușam
  • flaușarăm
  • flaușaserăm
  • flaușasem
a II-a (voi)
  • flaușați
(să)
  • flaușați
  • flaușați
  • flaușarăți
  • flaușaserăți
  • flaușaseți
a III-a (ei, ele)
  • flaușea
(să)
  • flaușeze
  • flaușau
  • flaușa
  • flaușaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)