2 intrări

9 definiții

FLATULÉNȚĂ s. f. Acumulare excesivă de gaze în stomac și în intestine. ♦ Evacuare frecventă, abundentă și necontenită a gazelor din intestine. – Din fr. flatulence.

*flatulénță s. f., g.-d. art. flatulénței

flatulént adj. m., pl. flatulénți; f. sg. flatuléntă, pl. flatulénte

flatulénță s. f., pl. flatulénțe

FLATULÉNȚĂ s. v. meteorism.

FLATULÉNT, -Ă adj. (Med.) Produs prin flatulență. [< fr. flatulent].

FLATULÉNȚĂ s.f. 1. Acumulare excesivă de gaze în stomac și în intestine. 2. Evacuarea frecventă, abundentă și necontrolată a gazelor din intestine. [< fr. flatulence, cf. lat. flatus – vânt].

FLATULÉNT, -Ă adj. produs prin flatulență. (< fr. flatulent)

FLATULÉNȚĂ s. f. acumulare excesivă de gaze în stomac și în intestine; flatuozitate, meteorism. ◊ evacuare frecventă, abundentă și necontrolată a gazelor din intestine. (< fr. flatulence)

Intrare: flatulent
flatulent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular flatulent flatulentul flatulentă flatulenta
plural flatulenți flatulenții flatulente flatulentele
genitiv-dativ singular flatulent flatulentului flatulente flatulentei
plural flatulenți flatulenților flatulente flatulentelor
vocativ singular
plural
Intrare: flatulență
flatulență
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular flatulență flatulența
plural
genitiv-dativ singular flatulențe flatulenței
plural
vocativ singular
plural
flatulență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular flatulență flatulența
plural flatulențe flatulențele
genitiv-dativ singular flatulențe flatulenței
plural flatulențe flatulențelor
vocativ singular
plural