9 definiții pentru flamin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLAMÍN, flamini, s. m. Preot cu atribuții speciale în vechea Romă, care slujea fie trei zeități principale, fie alte 12 divinități mai mici. – Din fr. flamine, lat. flamen, -inis.

flamin sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: fr flamine, lat flamen, -inis] (În Roma antică) Preot cu atribuții speciale, care slujea fie 3 zeități principale, fie alte 12 divinități mai mici.

FLAMÍN, flamini, s. m. Preot cu atribuții speciale în vechea Romă, care slujea fie 3 zeități principale, fie alte 12 divinități mai mici. – Din fr. flamine, lat. flamen, -inis.

FLAMÍN s.n. Nume dat în Roma antică preotului consacrat cultului unui zeu. [< fr. flamine, cf. lat. flamen].

FLAMÍN s. m. (la romani) preot care executa sacrificiile și conducea cultul divinităților principale. (< fr. flamine, lat. flamen)

*flámin m. (lat. flámen, fláminis). Preut roman numit de marele pontifice p. serviciu unuĭ zeŭ anumit. Flaminiĭ eraŭ majorĭ și minorĭ, ĭar cel maĭ mare între eĭ se numea flamen dialis (flaminu luĭ Joe).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FLAMÉN sau FLAMÍN (< lat.) s. m. (În vechea Romă) Preot consacrat cultului particular al unei divinități. Erau trei f. superiori, aleși dintre patricieni și consacrați marii triade capitoline (Jupiter, Marte, Quirinus) și 12 f. inferiori, aleși dintre plebei și consacrați altor divinități.

Intrare: flamin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flamin
  • flaminul
  • flaminu‑
plural
  • flamini
  • flaminii
genitiv-dativ singular
  • flamin
  • flaminului
plural
  • flamini
  • flaminilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flamin

  • 1. Preot cu atribuții speciale în vechea Romă, care slujea fie trei zeități principale, fie alte 12 divinități mai mici.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: