7 definiții pentru flamboaiant flamboiant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLAMBOAIÁNT, -Ă, flamboaianți, -te, adj. (Despre stilul gotic) Caracterizat prin complicarea, îmbogățirea și delicatețea decorului, ale cărui contururi sugerează forma flăcării. [Pr.: -boa-iant] – Din fr. flamboyant.[1]

  1. În DN: flamboiant. LauraGellner

FLAMBOAIÁNT, -Ă, flamboaianți, -te, adj. (Despre stilul gotic) Caracterizat prin complicarea, îmbogățirea și delicatețea decorului, ale cărui contururi sugerează forma flăcării. [Pr.: -boa-iant] – Din fr. flamboyant.[1]

FLAMBOAIÁNT, -Ă adj. strălucitor, scânteietor. ♦ stil ~ = formă particulară a stilului gotic caracterizat printr-o boltă de ogive, arcele pierzându-se direct în stâlp, fără a se sprijini pe un capitel. (< fr. flamboyant)

flamboiant, ~ă a [At: DEX / P: ~boa-iant / Pl: ~nți, ~e / E: fr flamboyant] 1 (Aht; îs) Gotic ~ Stil gotic tardiv (sec. XV), dezvoltat cu precădere în Franța, caracterizat prin complicarea, îmbogățirea și delicatețea ornamentelor, ale căror contururi sinuoase sugerează forma flăcării. 2 (D. stilul unei opere literare) Caracterizat prin complicarea și rafinarea expresiei.

FLAMBOIÁNT adj. n. Stil flamboiant = formă particulară a stilului gotic (sec. XV), care se caracterizează printr-o boltă de ogive, arcele pierzându-se direct în stâlp fără a se sprijini pe un capitel. [Pron. -bo-iant. / < fr. flamboyant].[1]

  1. În DEX: flamboaiant. LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flamboaiánt (-boa-iant) adj. m., pl. flamboaiánți; f. flamboaiántă, pl. flamboaiánte

flamboaiánt adj. m. (sil. -boa-iant), pl. flamboaiánți; f. sg. flamboaiántă, pl. flamboaiánte


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FLAMBOYÁNT (cuv. fr.) adj. Denumirea dată ultimei perioade a stilului gotic (sec. 15), caracterizată prin complicarea, îmbogățirea și delicatețea decorului, ale cărui contururi sugerează flacăra.

Intrare: flamboaiant
flamboaiant adjectiv
  • silabație: flam-boa-iant
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flamboaiant
  • flamboaiantul
  • flamboaiantu‑
  • flamboaiantă
  • flamboaianta
plural
  • flamboaianți
  • flamboaianții
  • flamboaiante
  • flamboaiantele
genitiv-dativ singular
  • flamboaiant
  • flamboaiantului
  • flamboaiante
  • flamboaiantei
plural
  • flamboaianți
  • flamboaianților
  • flamboaiante
  • flamboaiantelor
vocativ singular
plural
flamboiant adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flamboiant
  • flamboiantul
  • flamboiantu‑
  • flamboiantă
  • flamboianta
plural
  • flamboianți
  • flamboianții
  • flamboiante
  • flamboiantele
genitiv-dativ singular
  • flamboiant
  • flamboiantului
  • flamboiante
  • flamboiantei
plural
  • flamboianți
  • flamboianților
  • flamboiante
  • flamboiantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flamboaiant flamboiant

    • 1.1. (Despre stilul gotic) Caracterizat prin complicarea, îmbogățirea și delicatețea decorului, ale cărui contururi sugerează forma flăcării.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • diferențiere Stilul gotic (secolul XV), care se caracterizează printr-o boltă de ogive, arcele pierzându-se direct în stâlp fără a se sprijini pe un capitel.
        surse: DN

etimologie: